La Scoica – review

Hello lovers!

Sunt in Constanta pentru cateva zile si am vrut sa va povestesc despre restaurantul La Scoica, unde am fost ieri.

Este situat pe Bulevardul Mamaia, chiar langa Hotel Megalos. Se ajunge relativ usor aici pentru ca este la strada principala si nu aveti cum sa il ratati. Fiind iarna, am stat in sala de jos, restaurantul avand si o terasa deschisa pe timpul verii.

Am mers aici pentru prima data si sincera sa fiu nu am fost extrem de impresionata. Dar o sa va zic indata de ce.

Servirea a fost extrem de prompta, chiar am fost surprinsa ca erau in jur de 8 chelneri pe sala, si doar 10 mese erau ocupate. Chelnerul nostru a fost destul de dragut si s-a miscat foarte repede. Se vedea ca are experienta.

Restaurantul este mare, intretinut, dar are un aer usor comunist. A fost inaugurat in 1997 si nu cred ca a avut prea multe renovari de atunci. La acest capitol pierde cateva puncte. In mijlocul restaurantului este si o fantana artificiala cu bazine in trepte, cu pesti si broscute testoase. Pe pereti sunt cateva tablouri luminate cu pesti si monitoare setate toate pe canale sportive. Chestia asta mi se parea ca nuca in perete, avand in vedere profilul restaurantului.

Toaleta este mica, foarte mica pentru ce capacitate are acest local. Era cat de cat intretinuta insa, la femei, era plin de apa pe jos si pe blatul de langa chiuveta. Dar altceva nu am de comentat.

Meniul este suficient de divers incat sa isi gaseasca orice persoana ceva pe gustul sau. Specialitatile acestui restaurant sunt insa fructele de mare si pestele. Curios insa, eu nu am comandat asa ceva, poate fiindca frigul de afara ma indemna sa comand ceva mai greu.

Preturile sunt pentru toate buzunarele, deoarece aveti si optiunea de a alege portii mari sau mici. Doar la capitolul vita am vazut ca acestea sareau din peisajul „decent” cu peste 60 de lei.

La capitolul mancare pierde insa cateva puncte bune. Noi am comandat paste carbonara, paste al forno si o ciorbita de pui. Pastele carbonara au fost grase, amare, nesarate si fara urma de bacon in ele. Pe deasupra erau cateva fasii extrem de zgarcite si cam atat. Pastele al forno au fost OK dar nu ne-au dat pe spate. Cat despre ciorbita, la fel, neimpresionati, dar nici prea multe de comentat. Tot feeling-ul dat de aspectul restaurantului si de gustul mancarii, este de vechi, demodat, comunist.

Design-ul, pe langa ceea ce am mentionat deja, se vrea usor marinaresc, dar nu le-a iesit. Din contra, au dat in kitch si nu te indeamna sa te intorci aici.

Muzica era si ea din alt film. Sustinuta de lumina slaba si tablourile cu pesti, ma facea sa cred ca am calatorit in timp 20 de ani.

Sincera sa fiu, nu cred ca o sa revin aici prea curand. poate doar daca sunt in zona, si moarta de foame, dar cu siguranta nu voi mai comanda paste. Poate ceva cu peste. Mai jos va las cateva fotografii sa va convingeti singuri.

 

De vazut

Hello lovers!

Am vizionat cateva filme care mi-au placut tare mult si mi-am propus sa fiu ceva mai prompta de aceasta data. Asadar, aici gasiti parerile mele despre ele.

Primul este The Great Wall. Pe Matt Damon mi s-a pus pata inca de cand cu The Martian, unde mi-a demonstrat ca mai are vana in el. Filmul m-a luat prin surprindere, fiindca ma asteptam sa fie de genul biografic/istoric in stil Hollywood. Si nu a fost chiar asa. In jurul Marelui Zid Chinezesc circula multe legende, iar filmul este abordarea uneia dintre ele. M-am amuzat, fiindca am avut parte de replici destul de misto, efecte wow si o poveste pe cinste. Nu m-am plictisit deloc si merita vazut la cinema. Plus, am fost foarte surprinsa sa dau peste Pedro Pascal, actorul care il interpreteaza pe regretatul Oberyn Martell in Game of Thrones, si pe care toti l-am adorat.

Al doilea este Passengers si mi s-a parut minunat. O poveste de dragoste, o lectie de viata si un SF cu efecte decente intr-un singur loc. Jennifer Lawrence este deja iubita cinematografiei, cu multe premii la activ, iar Chris Pratt a intrat din nou in radarul nostru de cand cu succesul pentru Gardienii Galaxiei. Va zic sincer ca am varsat cateva lacrimi, am invatat ca orice am face, toti avem o doza de egoism in noi si ca de multe ori ceea ce cautam nu este neaparat si ceea ce ni se potriveste. Nu vreau sa va zic mai multe pentru ca nu are sens, dar este de vazut, va garantez.

Nerve este ultimul film de care vreau sa va povestesc acum. Daca va amintit Now you see me, stiti ca era un actor mai mic de statura dar simpatic, Dave Franco, fratele lui James Franco. Oh well, se pare ca primeste tot mai multe roluri principale si se descurca tare bine. Scenariul este foarte bine pus la punct si vine ca un semnal de alarma in ceea ce priveste social media si pericolul din spatele ei. Am stat cu sufletul la gura, am ras si m-am distrat. E mare lucru ca un film sa imi provoace toate aceste reactii la un loc. Pana si Emma Roberts s-a descurcat binisor. Daca aveti peste 40 de ani, nu cred ca o sa va prinda, dar cine stie?

 

Engels Gallery – review

Hello lovers!

Uite ca am avut din nou ocazia sa incerc un restaurant nou din Cluj.

Ei bine, Engels Gallery este un fel de hibrid. Spun asta deoarece aici puteti sa beti pur si simplu o cafea, ca in orice cafenea normala, sau puteti servi masa.
Localul este situat in inima Clujului, in Piata Unirii, pe partea cu Diesel. Este micut si simpatic, nimic elegant, fitos sau pretentios. Daca sunteti cu un grup de peste 8 persoane, va sugerez sa va indreptati atentia asupra unui local mai mare.
Am ajuns aici la ora 13:00 si sincer, imi doream ceva din meniul pentru micul dejun. Am fost incantata cand am aflat ca pot sa il comand chiar daca am ajuns prea tarziu, dar va spun imediat despre ce este vorba.

Localul este amenajat simplu, are scaune si banchete tip canapea, cu mese mici din lemn. Iti da o senzatie de confort si de intimitate. Totusi, tin sa precizez ca muzica era putin prea tare, si ma deranja ca era house electro. Nu mi se pare foarte potrivita pentru acea ora, dar am supravietuit fara probleme.

Meniul este unul foarte stufos atat la mancare cat si la bauturi. Gasiti paste, salate, gratar, preparate din toate tipurile de carne, pizza, burgeri, gustari, aperitive. Ce mai? Toate felurile din lume.

Preturile sunt accesibile, si pe partea de bauturi as putea zice ca au fost micute fata de multe alte localuri din centrul Clujului. Eu am platit pe o portie si jumatate de mancare si o bautura 25 lei

In sala este curat, nu am ce comenta. La baie insa, situatia nu mai e chiar asa de roz. Nu stiu daca au curatat WC-ul in ultima saptamana, iar pe tavan era o pata mare de igrasie, plus ca o bucata din plafon statea sa cada. Sa nu va imaginati acum o scena horror. Ca nu era chiar asa de rau, dar totusi, am si eu niste asteptari. As mentiona de asemenea, ca ar putea sa aduca niste meniuri noi deoarece acestea pareau destule de obosite.

Servirea a fost foarte buna. Chelnerul nostru a fost deschis la sugestii, zambaret, amabil, rapid si a adus mancarea mai repede decat timpul precizat la sosire.

Cat despre mancare, pot sa zic ca am fost multumita tocmai din punct de vedere al raportului calitate/pret. Nu o sa gasiti aici preparate simandicoase, ci mai degraba mancare gustoasa, ca la mama acasa. Eu mi-am luat clatite cu sunca si cas, o portie si jumatate fiindca am impartit cu cineva, iar fetele au comandat aproape toate paste. Portiile au fost foarte mari si toata lumea a plecat de acolo satisfacuta. La bautura am ales o limonada cu migdale destul de buna.

O sa dau o nota mare, si probabil unii nu o sa intelegeti de ce. Dau 9 fiindca au preturi mici, servire foarte buna si rapida si pentru ca mi-a placut mancarea. There you go 😉

Muura Steakhouse – review

Hello lovers!

A venit momentul sa scriu despre un restaurant relativ nou din Cluj Napoca si este vorba despre Muura Steakhouse.

O sa incep ca de obicei, cu locatia. Acesta se afla in centru, in Piata Muzeului, pe strada Franklin Delano Roosevelt nr. 2. Este usor de ajuns aici si aveti si locuri de parcare in zona, un lucru demn de luat in considerare. Pe timpul verii au si terasa, iar in sezonul rece, dispun de doua sali de marime medie.

Restaurantul are un design, curat, frumos, si este perfect pentru un grup de 8-10 persoane, pentru o intalnire romantica sau o iesire cu baietii. Avand in vedere meniul, dar si decorul, nu pare exact genul de local pentru o girls night. Este insa perfect pentru grupurile mixte, ce doresc sa se relaxeze dupa o zi de servici sau in timpul liber. Avand in vedere ca afara a fost destul de frig si eu am avut masa rezervata in prima sala, unde era si intrarea, de fiecare data cand deschidea cineva usile, intra un val rece. In sala nu cred ca erau mai mult 18 – 19 grade, scaunele erau reci si fetele de la masa mea stateau cu hainele in jurul taliei. Poate a fost chiar si mai frig decat cred eu… Banuiesc ca acest aspect ar putea sa deranjeze multa lume toamna si iarna, asadar va indemn cand faceti rezervare sa specificati ca va doriti o masa in sala cealalta, unde era ceva mai cald.

sursa foto: Muura Facebook account

In legatura cu servirea, sunt usor contrariata. Osapatarul nostru a fost rapid si a servit atat bauturile cat si mancarea foarte repede, iar la masa noastra am fost 7 persoane. Ce nu    mi-a placut insa, a fost faptul ca nu era destul de ospitalier, nu ne-a intrebat nimic de sanatate, vorba aceea, nu am vazut nici un zambet si experienta a fost destul de „mecanica”. Pana acum, as fi oferit nota 8/10 pentru ca nu ma deranjeaza atat de mult acest lucru. Dar, pentru ca exista si un „dar”, am fost servita atat prin partea stanga cat si prin partea dreapta, nu stiam cum sa ma mai feresc din calea lui incat sa nu lovesc vreun pahar sau vreo farfurie, mai scad din puncte. De obicei, un ospatar bun cunoaste acest aspect. Ba chiar m-a lovit de doua ori cu fundul peste umar, ceea ce este inadmisibil.

Localul este unul extrem de curat, iar eu tin foarte mult la acest aspect. Vesela, mesele si toaletele au fost impecabile. Pana si geamurile sclipeau de curatenie si afara era o vreme capricioasa. O mica mentiune o reprezinta meniurile, care sunt realizate dintr-un carton poros, crem si care se murdareste usor la atingere.

Meniul nu este unul vast. Localul este specializat pe burgeri si pe fripturi de vita, asadar sa nu va asteptati la cine stie cate preparate si la o bucatarie traditionala. Pentru ca nu este. Pe scurt, au totusi cate putin pentru fiecare: doua feluri de supe, patru feluri de salate, patru feluri de paste, doua feluri de peste, doua preparate din pasare, patru tipuri de deserturi, vreo sapte tipuri de garnituri, multi burgeri si vreo 10 tipuri de fripturi de vita, plus cateva costite. Eu din pacate nu am gasit meniul online, si mi-ar fi placut sa il gasesc deoarece prefer sa imi aleg online, inca de pe drum ce vreau sa mananc, pentru a nu mai pierde timpul la restaurant. Dar asta sunt eu…

Si acum am ajuns la cel mai important aspect, mancarea. Of, oare cu ce sa incep? Eu       mi-am ales piept de rata cu fructe confiate, fulgi de migdale si gem din fructe de padure. Ca garnitura am optat pentru sparanghel alb la gratar si am avut inspiratia sa comand si un sos cu piper. Rata nu a fost savuroasa… nu m-a impresionat cu absolut nimic. Nici ca textura, gust sau macar ca aspect. Sparanghelul a fost OK si sosul a salvat situatia. Acel sos a fost demential. A facut toti banii. Am mai gustat si din cartofii lor wedges care erau reusiti si la un pret rezonabil. Ca desert am ales o placinta englezeasca cu ceva topping/crema si care a fost delicioasa. Totul ar fi fost perfect legat de desert daca nu as fi gasit pe la jumatate trei bucati mari de coaja de nuca. Am avut noroc ca am plecat cu dantura intacta. Nu am mai facut nici  o plangere, deoarece nici nu ma mai interesa in acel punct. Fetele si-au luat paste si au fost foarte multumite de ele. S-a mai servit la masa si somon cu legume, iar feedback-ul a fost unul OK.

sursa: foto proprie

sursa foto: Muura Facebook account

surse:foto proprie (no filter)

Preturile nu sunt pentru oameni sensibili, dar totusi, oricine isi permite o cina aici. S-au gandit la toate tipurile de buzunare si asta este de apreciat. Rata mea a fost 58 de lei, garnitura 17 si sosul parca 5 lei. Rata, la ce gust a avut, nu merita acesti bani. Absolut deloc. Somonul a fost in jur de 40 si ceva de lei, burgerii ii gasiti in jur la 20 si pastele sunt intre 25 si 35 lei. Bauturile au si ele preturi medii avand in vedere ce este pe piata. Se mandresc cu o paleta vasta de vinuri, dar trebuie sa aveti pregatit portofelul.

In concluzie o sa ofer nota 7. Rata aia nenorocita a contat foarte mult. Daca alegeam si eu un burger sau paste, probabil ar fi meritat un 8. Va sugerez sa il incercati macar o data, dar sa aveti mare grija ce incercati; incepeti cu ceva mai sigur, nu ca mine.

Restaurant Valuas Venlo – review

Hello lovers!

Omg omg omg, nu am mai postat nimic pe acest blog din Iulie. Yes, I know. Chiar incerc sa le gestionez pe amandoua, plus job, cat pot eu mai bine.

Sa vedem asadar ce parere am avut despre acest restaurant din Venlo, Olanda.

Am avut ocazia sa mananc la ei de mai multe ori, asadar imi permit sa zic ca voi avea o parere pertinenta.

Hai sa incepem cu locatia. Este aproape de centrul orasului, cam la 20 de minute de mers pe jos, la marginea unui rau si are o vedere superba de pe terasa.

Cat despre design, pot zice ca este unul clasic. Seara, are parte de o lumina ambientala, placuta, chiar si dupa o zi incarcata de lucru sau vizitat orasul. Semineul este superb si da o nota romantica intregului restaurant. Dispune de doua sali cu intrari separate, si pot acomoda chiar si mese pentru grupuri mari, fara a-ti da vreo clipa senzatia de inghesuiala sau agitatie. Este foarte frumos decorat, simplu, cu mult bun gust. In centrul salilor de mese, au montate cateva blaturi pe care sunt sticle de vin si branzeturi scumpe aranjate in asa fel incat iti vine sa faci o oprire si sa le admiri si gusti de fiecare data cand treci pe langa ele.

Servirea este impecabila si extrem de rapida. Timpul parca zboara in acest loc de vis. Chelnerii sunt prietenosi, rapizi si vorbesc fluent limba engleza. Mi-au explicat cu rabdare meniul si chiar au sugerat ce sa servesc. Iti dai seama pana si din pozitia corpului lor ca acei oameni au facut un training de specialitate si ti-e mai mare dragul sa lasi un bacsis generos. Sa nu mai zic ca poarta manusi.

Mancarea a fost de nota 10. De cand te asezi la masa au grija sa aduca un aperitiv, paine proaspata si unt sau alte creme. Prin aperitiv nu ma refer la chestii grele, prajite, mozolite (ca la nunti la noi) ci la mousse-uri din legume, light, servite intr-un mod atractiv. Plating-ul este exceptional, simplu, curat, fara prea multe briz-brizuri. Poate pentru gustul meu, pe partea de dulciuri, acestea sunt putin prea dulci. Dar asta tind sa cred ca e vina mea, nu prea ma omor eu dupa dulciuri.

Preturile sunt maricele, dar pe masura serviciilor si a preparatelor. Chiar nu pot sa ma leg de acest aspect.

Toaleta este foarte curata, fara o pata si dispune de accesorii pentru freshen up si nu numai.

O sa va las mai jos cateva fotografii cu ultimele preparate incercate la ei si meniul ales de noi. In final vreau sa adaug faptul ca este primul restaurant care din partea mea primeste nota 10 din 10, din toata inima.

Restaurant Polo Cluj – review

Hello lovers!

Am fost seara trecuta intr-un restaurant nou din Cluj si este vorba despre Polo.
Vreau sa incep prin a va spune ca m-am simtit foarte bine acolo. Servirea a fost OK, nici cea mai buna din lume dar cu siguranta nu as putea sa ma plang de serviciile lor.
In meniu nu au mai mult de 30 de feluri de mancare, iar aici sunt incluse cele pentru micul dejun si deserturile. Preturile sunt accesibile pentru toata lumea si decente avand in vedere cantitatile si ingredientele.
Restaurantul arata fenomenal. E potrivit pentru o intalnire de afaceri, una romantica si pentru o iesire cu prietenii. Paleta de culori aleasa pentru decoratiuni face ca experienta in Polo sa fie una si mai placuta.
Va invit sa treceti pe la ei fiindca o sa va placa.
Poate o sa va convinga cateva fotografii…

Restaurant Bricks Cluj – Review

Hello lovers!

Pentru ca toti savuram mancarea buna si apreciem un restaurant desavarsit, a venit timpul sa va fac cunostinta cu Bricks. Daca ati fost deja acolo, este un motiv in plus de a imi da dreptate, sau de ce nu, sa ma contraziceti.

O sa incep conform traditiei deja create aici pe blog, cu locatia: strada Horea nr. 2. Ei se prezinta ca (M)eating Point; un concept genial, de altfel.

Buuun, haideti sa vedeti de ce mi-a placut:

Meniu – au poate cel mai ingenios meniu din Cluj. Nu o sa primiti meniul clasic, copertat, ci un leaflet stilizat, ce contine toate preparatele a-la-carte: paste, supe, vegan, gustari, grill, gourmet, burgeri, orient si… surpriza, preparate ardelenesti. Este un meniu alcatuit pentru toate gusturile si credeti-ma, delicios. Pentru ca cei de la Bricks au un fler in afaceri, s-au decis sa ne dezvaluie desertul doar dupa ce servim preparatul principal. Chelnerul vine cu o stampila si ne tipareste pe loc, dulciurile din meniu in coltul din dreapta sus.

Concept – Pe langa restaurant, puteti sa va bucurati si de un wine & jazz lounge cu o lista impresionanta de vinuri, dar si evenimente alese. Cireasa de pe tort o reprezinta insa, terasa cu iz parizian.

Servicii – Servirea este absolut impecabila. Nu se asteapta dupa chelner, meniu, sau dupa mancare. In plus atitudinea staff-ului este ireprosabila. As vrea sa am parte de astfel de servicii intotdeauna.

Ambianta +Deco – Restaurantul arata foarte bine si este perfect pentru orice fel de iesiri: cu prieteni, colegi sau chiar cu cel drag. De curatenie nici nu se mai pune problema, fiindca este curat ca lacrima. Pe fundal se aude o muzica placuta de Jazz si are un sistem bun de ventilatie.

Preturi – Este un restaurant cu preturi pe masura serviciilor si a preparatelor, dar nu unul scump. Oricine isi permite sa manance aici, chiar si un student.

Eu am incercat salatele lor, moousse-ul de lime, tiramisu, cheesecake si sushi. Sunt foarte curioasa si de restul preparatelor, prin urmare o sa merg din nou. Este un restaurant de nota 10 si un local unde au loc iesiri frumoase ce apoi se transforma in amintiri placute. Bravo Bricks!

Charlie Pub Cluj – Review

Hello lovers!

Se apropie sfarsitul de saptamana si poate va gandeati unde sa iesiti. M-am hotarat sa vin in intampinarea voastra cu un review despre pub-ul Charlie din Piata Muzeului, Cluj.

Se afla intr-o zona centrala, accesibila si cu iz istoric si romantic. Un plus pentru asta, nu? Si daca tot am inceput cu lucrurile bune, la fel o sa si continui. Imi place faptul ca este un local aratos, cu mobilier masiv, din lemn, nou si foarte bine pus la punct. Au pana si un spatiu improvizat sub forma de scena unde uneori canta diferite trupe locale si nu numai.

Pe partea de „ce bem?”, „cum mancam?”, nu am obiectii prea mari. Au un meniu normal, tipic pub-urilor, nu prea stufos, dar de unde puteti alege burgeri, limonade, vin sau un cocktail. Meniurile arata bine, sunt interesante, la fel si denumirile produselor. O problema as avea cu preturile lor, deoarece mi se par mai ridicate decat in alte localuri de acelasi gen. Un alt minus la capitolul meniu este ca nu aveau prezentate nici o oferta… cel putin nu cand am fost eu. Dar castiga iar puncte datorita servirii, care a fost impecabila. Fetele din staff au fost foarte dragute, rapide si nici nu a trebuit sa asteptam dupa nota de plata.

Ei bine, problema cea mai mare a fost cu ambianta. Si sa va zic de ce: Eram la o masa 7 persoane si nu ne puteam intelege deoarece localul era plin si pentru ca muzica era prea tare, mai ales pentru ora 20:00. Fumul de tigara se aduna ca un nor deasupra noastra si miroseam ingrozitor cand am iesit de acolo… si asta in situatia in care pana si eu sunt fumatoare (din pacate).  Deci aerisirea, volumul muzicii si chiar si asezarea meselor, toate acestea au fost deranjante.

Pe scurt, nu este un local in care sa iesi cu prietenele la povesti, impreuna cu echipa de la servici sau pentru intalnirile de cuplu. Sugerez acest local barbatilor care vor sa savureze o bere sau un whiskey, poate si un trabuc daca nu va omoara mirosul, intr-o ambianta old style, cu un accent mafiot. 🙂

In concluzie, este un local frumos, in care merita sa mergeti macar o data, pentru a testa experienta Charlie!

 

 

Caro Vintage Club Cluj – Review

Hello lovers!

A venit vremea sa mai fac un review si credeti-ma ca am multe pe lista. Astazi insa, am decis sa va povestesc despre Caro din Cluj Napoca.

Daca stati in Cluj, sigur ati auzit de acest local. Daca nu, sau daca sunteti din alt oras, va invit sa il incercati si voi. In primul rand, tin sa precizez ca are de toate. Este situat in Piata Muzeului, care este o zona centrala, ceea ce il face accesibil. Ei ne ofera multe variante deoarece au terasa cu restaurant unde servesc pizza, paste, salate, burgeri si multe alte preparate delicioase. In sezonul rece, putem sa stam la etaj la cafenea sau jos, unde putem sa servim ceva de mancare sau doar o bautura. In cazul in care nu v-a convins, vine cireasa de pe tort: clubul. Acesta este deschis zilnic, muzica este foarte buna si la fel si atmosfera. Caro ne ofera diversitate deoarece ei organizeaza de la petreceri pentru studenti pana la evenimente pentru companii, prezentari de moda, karaoke, concursuri de darts sau concerte de Jazz. Nu prea ai cum sa te plictisesti acolo. Ce va sugerez insa este sa va rezervati o masa atunci cand mergeti deoarece tinde sa devina aglomerat tocmai fiindca oamenii se simt bine.

Au preturi foarte accesibile si vin in completarea lor cu oferte atractive: 30% discount la zilele de nastere, shot-uri gratuite pentru fete si multe altele. Puteti sa gasiti pe pagina lor de Facebook detalii mereu actualizate legate de aceste oferte. Servirea este rapida si foarte buna, deoarece staff-ul este unul cu experienta, dar sunt in acelasi timp oameni tineri si de distractie. Era sa uit un amanunt foarte important, in special pentru fete: este un loc in care te simti in siguranta deoarece au paza si baietii stau mereu cu ochii in patru pentru e evita orice fel de incidente neplacute.

Caro este un local unde te simti mereu bine primit si unde poti sa creezi amintiri placute! Este preferatul meu in Cluj! Poate vine soarele cat de curand si ne vedem la terasa la o limonada.

 

Regret ca v-am vazut

Hello lovers!

Iar am avut neplacerea de a da peste filme dezamagitoare dintr-un punct sau altul de vedere.

O sa incep cu „The Loft”, care ruleaza inca la cinema. Distributia este interesanta: Wentworth Miller din „Prison Break”, Eric Stonestreet din „Modern family”, Matthias Schoenaerts din „Rust and Bone”. Avand in vedere ca multi dintre ei au jucat in seriale, am avut sperante serioase ca acesta sa fie un film fresh, un thriller captivant. Din pacate, nu au jucat credibil, parca nici nu se potriveau actorii cu rolurile lor, calibrarea a lasat mult de dorit. Povestea putea sa fie una interesanta, dar in loc sa stau tintuita din cauza suspansului, scapam chicoteli pe ici pe colo. Sfarsitul este tampit, la fel si „rasturnarile de situatie”. Doamne fereste sa dati bani ca sa vedeti acest film la cinema!

„The Penguins of Madagascar” nu m-a facut sa rad deloc. Asta era singura mea asteptare. Bun, trebuie sa recunosc ca l-am vizionat chair dupa „Big Hero 6”, si este foarte greu sa concurezi cu acel film. Si totusi, acesta are o nota mare pe IMDB…. E OK in cazul in care cautati un film pe care sa adormiti.

„Tracers” a fost un film… de duzina. S-a dorit a fi o combinatie intre „Takers” (eleganto-mafiot, de altfel) si „Premium Rush”. Actorii au fost slabuti, casacdoriile banale pentru un film de actiune si povestea destul de expirata. Alte 94 de minute pierdute din viata mea.

Pffff… filmul despre care o sa scriu acum imi va aduce probabil multi hateri. Este vorba despre „50 shades of Grey”. Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand cartile celebre sunt ecranizate, distributia este una nefericita. s-a intamplat in „Twilight” – multi au detestat filmul din cauza actorilor. Nici Tom Hanks nu a reusit sa il interpreteze pe faimosul Robert Langdonla adevarata lui valoare in „The Da Vinci Code”. Cunoastem toti povestea controversata, prin urmare nu o sa ma leg de asta. Ce nu mi-a placut insa la film a fost faptul ca parea foarte grabit si segmentat. Nu cred ca Jamie Dornan a fost cea mai fericita alegere…

O sa sar din lac in put si ajungem la „Exodus – Gods and Kings”. Trebuie sa recunosc ca urmarind acest film acasa, nu a avut impactul optim asupra mea din punct de vedere al efectelor speciale. M-am obisnuit sa il vad pe Christian Bale trecand prin schimbari spectaculoase, asa ca nici de acest aspect nu m-am lasat emotionata. Povestea este una legendara, insa din oarecare motiv, m-am trezit plictisita… Ceva nu m-a convins, mi s-a parut ca au compactat multe intamplari intr-un timp scurt si ca se trecea extrem de rapid prin toata actiunea. Preferam sa prezinte in film o scena importanta si sa se focuseze pe acel moment.

 

„Wild card” este probabil cel de la care aveam cele mai multe asteptari. Sincer! Imi place sa urmaresc un film bun de actiune si mai ales cu un actor simpatic, si mai ales cu accent. Nu mi-a placut! Au lipsit jocurile de noroc, actiunea si farmecul lui Statham. O sa fie greu sa mai vad un film bun cu el dupa „Transporter” si „Crank”. Nici cele 3 minute cu Sofia Vergara nu au fost suficiente. 😦 In concluzie, a fost doar un filmulet de actiune de duzina, doar ca sa mai apara ceva… Statham ne-a demonstrat ca poate sa joace si in filme mai profunde, nu doar Hollywood style… mi-e dor de acelea.

 

„Into the woods” este ultimul pentru azi. Nici nu imi vine sa cred cate m-au dezamagit. Trebuie totusi sa mentionez, ca pentru o cinefila inraita, nu sunt extrem de pretentioasa. hai sa zicem ca pe o scara de la 1-10 ma situez undeva la 8. Ceea ce eu zic ca este decent. Si sa va lamuresc acum de ce am simtit nevoia acestei explicatii. In primul rand, daca imi dai un film cu Meryl Streep, Johnny Depp si Emily Blunt, ma astept sa ies din sala de cinema tot intr-un picior. Filmul nu a fost oribil, doar ca asteptarile mele au fost mult prea mari. O singura mentiune mai am aici: nu cred ca este cel mai potrivit film pentru copiii mici, sa nu va lasati indusi in eroare, deoarece avea o nota de perversitate. :p