Inca putin

Hello lovers!

Sunt tot in Constanta, unde este frumos si soare. Nenica, dar sunt pescarusi aici cate ciori in tot Ardealul 🙂 . Nu pot sa zic ca imi plac fiindca toate pasarile imi amintesc de faimosul film al lui Hitchcock. O sa fiu nevoita in curand sa ma intorc acasa si sa las marea in urma, sa revin la pasarile mele banale.

Ma consider o persoana norocoasa si apreciez tot ce este bun in jurul meu. Ma bucur de oameni, culori, sunete, gusturi si mirosuri. Imi amintesc acum de prieteni si de familie. Imi dau seama ca nu am mai jucat de foarte mult timp Activity cu parintii mei si ca nu am mai pierdut o noapte stand in povesti cu sora mea.

Astept sa vina vara, sa port rochii vaporoase si lungi, sa bat strazile Clujului pe inserat si sa ma opresc la o terasa in centrul vechi. Serile de vara nu se compara cu nimic altceva. Timpul parca se scurge mai greu chiar daca soarele rasare mai repede.

In weekend pot sa ma rasfat cu vata de zahar, inghetata de lamaie sau fistic si pot sa corup un prieten sa jucam badminton in Parcul Central.  Parca nu mai am rabdare si ma simt ca un copil mic care este neastamparat. Lasa Theo ca vine luna Martie si in loc de domnul care sta la colt si vinde castane coapte o sa apara doamna cu ghiocei.

Inca putin…

Bobul de cafea

Hello lovers!

Care sunt criteriile de selectie a unui campion? Bun, bun, in sport este usor pentru ca sunt jocurile olimpice, campionate si concursuri. In film, teatru si muzica exista decernari de premii si gale fabuloase. In literatura si jurnalism sunt de asemenea competitii, iar exemplele pot continua.

Dar care sunt campionii de care nimeni nu stie? Ma refer la acei oameni care nu sunt la televizor sau pe paginile revistelor. Cei care lupta pentru binele altora sau care se zbat pur si simplu pentru viata lor. Auzi de ei o data, din greseala, sau poate chiar niciodata.

Mai sunt apoi acei oameni care au muncit de cand se stiu, care nu au primit niciodata nimic pe o tava de argint. Ei au reusit sa isi croiasca un trai decent si sa isi alcatuiasca o familie bazata pe respect si iubire. Isi cresc copiii cu frica de Dumnezeu, isi ajuta parintii varstnici si isi platesc facturile la timp. Cand ai o viata corecta si urmezi cu sfintenie toate regulile, imbatranesti frumos si nu ai regrete, nu? Te uiti in spate si zici ca ai facut totul ca la carte? Te gandesti ca nu ai deraiat, ca esti multumit de ce ai obtinut si speri ca nepotii sa isi aminteasca de tine si dupa ce nu mai esti. Dar asta nu te face un campion… Sunt slabe sansele ca cineva sa se gandeasca intr-o situatie delicata la cum ai fi procedat tu, omul corect. Sotia poate sa te vada un campion daca ai fost mereu acolo cand a avut nevoie de tine, ca un stalp de sustinere veritabil; sotul te vede la fel daca ai fost o mama buna si daca ti-ai crescut puii precum o leoaica. Copiii poate sunt cei mai usor de impresionat. Atat timp cat ai un  raspuns bun la orice intrebare o sa isi doreasca sa caute sfatul tau mereu si sa te urmeze drept exemplu.

Unde vreau sa ajung este ca exista oameni orientati spre rezultate si spre schimbare. Aici nu ma refer la faima. Se nasc la fel ca si noi, si sunt judecati dupa fapte. Doar ca acesti oameni au vise marete. Convingerea lor ca pe aceasta lume este loc de mai mult ii motiveaza si pe ceilalti. Energia lor este atat de contagioasa incat ajung sa fie urmati de altii si sa aiba puterea de a urni muntii din loc.

Pe vremuri, daca un adolescent vroia sa isi  „ia lumea in cap” si sa isi incerce norocul intr-o alta tara, parintii vedeau acest lucru ca pe o dorinta de razvratire sau ca pe o lipsa de nationalism. Nu toti, nu vreau sa generalizez, dar frica de nou si de schimbare era mult mai puternica. Acum, daca vrei sa ramai in tara, sa lupti pentru binele tuturor folosindu-te de cunostintele si educatia ta, insa pe bani putini, esti considerat nesabuit. „De ce nu te duci draga si tu afara? X a mers si uite ce bine ii merge, tu de ce stai aici sa isi bata lumea joc de tine?”

Bei aceeasi marca de cafea de cativa ani buni. Intr-o zi nu o mai gasesti si esti trist. Trebuie sa o iei de la capat si sa experimentezi alte branduri si te gandesti ca este o corvoada in plus, fiindca iti da peste cap rutina de dimineata. Ei bine, zambeste! Fiindca la un moment dat o sa dai de acel bob de cafea „campion”, cand te astepti mai putin.

Cazino

Hello lovers!

Am avut ocazia ca la 25 de ani sa vad si eu pentru prima data, faimosul cazino din Constanta.

Auzisem bineinteles de starea deplorabila in care se afla, prin urmare nu am fost uimita ci doar usor dezamagita. Nu este nici prima si nici ultima cladire cu valoare din Romania care a fost lasata uitarii. Era o duminica insorita si fara pic de vant. Am intalnit un cuplu simpatic si in varsta. I-am intrebat cum pot sa ajung pe jos pana la cazino. Doamna, cocheta si saritoare mi-a explicat cu lux de amanunte traseul. M-a avertizat totodata ca s-ar putea sa nu fie exact cum ma astept, insa nu m-am lasat descurajata. Am lasat cuplul in urma si am pornit in mica mea „expeditie”. Ii vedeam in urma mea, mergand agale. Se tineau de mana, probabil dupa multi ani de casnicie si se opreau pe alocuri sa priveasca marea.

Am ajuns usor la cazino, si l-am gasit scaldat in soare. Chiar si in Februarie, era forfota in jurul lui. Copiii alergau pe langa parinti, se auzeau usor valurile marii adormite si muzica de acordeon. Puteam sa ii simt puterea si „parfumul” de odinioara chiar  si sub aspectul obosit si prafuit. Imi imaginam un scenariu intreg de pe vremea cand inca era un loc luxos si voios. Puteam sa vad rochiile femeilor de atunci, barbatii la costum, si sa simt mirosul de tabac din jurul meselor.

Sper din tot sufletul ca peste putin timp, sa revin cu drag aici si sa il vad cum renaste precum pasarea Phoenix din cenusa.