La Scoica – review

Hello lovers!

Sunt in Constanta pentru cateva zile si am vrut sa va povestesc despre restaurantul La Scoica, unde am fost ieri.

Este situat pe Bulevardul Mamaia, chiar langa Hotel Megalos. Se ajunge relativ usor aici pentru ca este la strada principala si nu aveti cum sa il ratati. Fiind iarna, am stat in sala de jos, restaurantul avand si o terasa deschisa pe timpul verii.

Am mers aici pentru prima data si sincera sa fiu nu am fost extrem de impresionata. Dar o sa va zic indata de ce.

Servirea a fost extrem de prompta, chiar am fost surprinsa ca erau in jur de 8 chelneri pe sala, si doar 10 mese erau ocupate. Chelnerul nostru a fost destul de dragut si s-a miscat foarte repede. Se vedea ca are experienta.

Restaurantul este mare, intretinut, dar are un aer usor comunist. A fost inaugurat in 1997 si nu cred ca a avut prea multe renovari de atunci. La acest capitol pierde cateva puncte. In mijlocul restaurantului este si o fantana artificiala cu bazine in trepte, cu pesti si broscute testoase. Pe pereti sunt cateva tablouri luminate cu pesti si monitoare setate toate pe canale sportive. Chestia asta mi se parea ca nuca in perete, avand in vedere profilul restaurantului.

Toaleta este mica, foarte mica pentru ce capacitate are acest local. Era cat de cat intretinuta insa, la femei, era plin de apa pe jos si pe blatul de langa chiuveta. Dar altceva nu am de comentat.

Meniul este suficient de divers incat sa isi gaseasca orice persoana ceva pe gustul sau. Specialitatile acestui restaurant sunt insa fructele de mare si pestele. Curios insa, eu nu am comandat asa ceva, poate fiindca frigul de afara ma indemna sa comand ceva mai greu.

Preturile sunt pentru toate buzunarele, deoarece aveti si optiunea de a alege portii mari sau mici. Doar la capitolul vita am vazut ca acestea sareau din peisajul „decent” cu peste 60 de lei.

La capitolul mancare pierde insa cateva puncte bune. Noi am comandat paste carbonara, paste al forno si o ciorbita de pui. Pastele carbonara au fost grase, amare, nesarate si fara urma de bacon in ele. Pe deasupra erau cateva fasii extrem de zgarcite si cam atat. Pastele al forno au fost OK dar nu ne-au dat pe spate. Cat despre ciorbita, la fel, neimpresionati, dar nici prea multe de comentat. Tot feeling-ul dat de aspectul restaurantului si de gustul mancarii, este de vechi, demodat, comunist.

Design-ul, pe langa ceea ce am mentionat deja, se vrea usor marinaresc, dar nu le-a iesit. Din contra, au dat in kitch si nu te indeamna sa te intorci aici.

Muzica era si ea din alt film. Sustinuta de lumina slaba si tablourile cu pesti, ma facea sa cred ca am calatorit in timp 20 de ani.

Sincera sa fiu, nu cred ca o sa revin aici prea curand. poate doar daca sunt in zona, si moarta de foame, dar cu siguranta nu voi mai comanda paste. Poate ceva cu peste. Mai jos va las cateva fotografii sa va convingeti singuri.

 

Intro + Hanul Dacilor

Hello lovers!

Deoarece momentan locuiesc singura si nu am copii, imi permit cate o extravaganta si anume de a manca la un restaurant, sau o iesire cu prietenii in club, intr-un pub sau pe o terasa. Nu merita sa o mai lungesc fiindca stiu ca sunteti destepti si v-ati prins ca acest articol este de fapt o recenzie. Si vor mai urma inca multe altele, fiindca vreau ca atunci cand iesiti in oras si cheltuiti niste banuti, macar sa va simtiti bine.

Vreau sa precizez in acelasi timp ca aceasta este opinia mea de client fidel a restaurantelor si nicidecum opinia generala. Consider totusi ca pretentiile mele vorbesc pentru o masa si nu pentru minoritate. Ma intereseaza urmatoarele aspecte:

Mancare (gust si aspect)

Preturi

Servire (timp dar si modalitate)

Local (curatenie, aspect, ambianta, locatie)

Meniu

Ok, un restaurant bun poate sa aiba 7 sau 8 din 10 punctate… dar putem sa gasim si de 10 +.

 

O sa incep cu Hanul Dacilor.

Acesta este situat in Iulius Mall, are salon pentru fumatori si pentru nefumatori dar si terasa cu vedere la lac. Decorul este in tendinta cu specificul ales de ei si e reprezentat de mobilierul din lemn, borcane cu muraturi, fete de masa, stergare, farfurii etc. De cum intri in local ai impresia ca faci o calatorie in timp.

Meniul este vast si niciodata nu s-a intamplat sa mananc acolo si sa nu aiba ceva indisponibil. E bine de stiut ca produsele care au sunca sunt doar din porc, insa ca prearate de baza gasiti toate tipurile de carne.

Preturile sunt putin cam piperate daca luam in considerare cantitatea de mancare primita dar si celelalte restarante. Ce mi s-a parut frapant a fost insa preturile la salate si cum arata acestea.

Am observat o lipsa crasa de inspiratie in aspectul salatelor dar si altor preparate. Un plus il reprezinta gustul delicios a ciorbei de burta sau a ciorbei in paine. Daca nu va place mancarea traditionala, probabil ca nu o sa aveti optiuni care sa va incante. Aici nu o sa gasiti prea multe praparate light. Pentru grupuri mai mari, ofera din partea casei prajituri sau alte bunatati.

Servirea, desi ospatarii sunt cu experienta (si simpatici deoarece poarta costume traditionale) este foarte inceata. Astazi de exemplu am mancat o salata de ton care parea facuta in batjocura. Peste un „pat” de salata s-au pus 2 linguri de porumb si au trantit o conserva de ton deasupra. Desi a ajuns intr-o jumatate de ora si a costat 16 lei, nu pot spune ca a meritat… sub nici o forma. Asadar, aspectul dar si gustul au lasat de dorit.

Per total, ambianta este placuta… asta pana cand sesizezi ca in han se aude muzica de la radio. Canta Delia mami de rupea boxele, dar e ok, sunt sigura ca si ea mananca traditional. 😉

Din partea mea, dacii iau un 7 mare si lat. Au avut noroc cu ciorbele…