Hello lovers!
Facebook a inlocuit Yahoo Messenger si chiar si banalele sms-uri. Din pacate, are potential sa inlocuiasca si conversatiile la telefon si cel mai rau, pe cele fata in fata. Comunicarea dintre oameni este mai bogata acum fata de anii trecuti. Dar social media nu tine locul unei iesiri cu prietenii sau o plimbare romantica alturi de cel drag.
S-au realizat numeroase documentare despre acest lucru si despre riscul la care ne supunem. Prin urmare, nu o sa mai bat aceeasi carare batatorita ci o sa aleg drumul inca acoperit de iarba.
Discutiile purtate pe chat pe Fb, lasa loc de interpretari. De unele situatii am auzit iar de altele m-am lovit personal. O sa va dau un exemplu. De la simplul „Ce faci baiatule?” care inseamna „ce faci baiatule?” se poate ajunge la „de ce nu imi raspunzi?”, „ma eviti?”, „nu ai timp de mine?” si asa mai departe.
Cred ca se rezuma la cativa factori importanti: locul in care persoana citeste mesajul (acasa, in oras, la birou, la cumparaturi, la banca etc), la starea de spirit a acesteia (vecinii fac galagie, nervoasa din cauza traficului, ingropata in dosare, se cearta cu functionara prost dispusa, etc) si la gradul de oboseala.
Analizarea catorva randuri sau incercarea de a afla substraturile lor pot denatura o discutie calma si normala in una aprinsa. Din pacate ne dam seama mult prea tarziu ca vina este de ambele parti si ca degeaba incercam sa ne intorcem la „Ce faci baiatule?” cand este deja irelevant. Este nevoie de un manual cu instructiuni pentru a evita discutiile contradictorii si mai ales, pentru a realiza cand ni se zambeste cu drag sau dor de partea cealalta a calculatorului/telefonului mobil si cand ni se zambeste sarcastic.
Cand eram in clasele 5-8 aveam prieteni, rude si cunostinte cu care comunicam prin scrisori. Erau vremuri cand deschideam cutia postala si gaseam mai mult decat facturi. Acum ma mai bucur doar de un voucher de reducere la Sephora… pe care oricum le primesc si pe telefonul mobil prin mesaj. Ajungeam in casa si nu deschideam scrisoarea pana cand nu imi schimbam hainele si ma asezam intr-o pozitie confortabila, alaturi de o ceasca cu ciocolata calda. Savuram fiecare cuvant in parte si ma bucuram enorm cand gaseam si o fotografie amuzanta in plic. Fotografia ajungea pe frigider si ma facea sa zambesc in fiecare dimineata, iar scrisoarea ajungea in cutia cu amintiri. Si acum am toate scrisorile si cand merg in vizita la parinti ma asez frumos cu fundul pe podea si le frunzaresc nostalgica.