Hello lovers!
O melodie, un miros, o piesa vestimentara sau chiar si o pereche de pantofi, pot sa ma duca inapoi in trecut si sa imi aminteasca de momente placute. Cele mai putin fericite sunt blocate intr-un colt mic si obscur al subconstientului meu, deoarece puteti sa ma numiti nostalgica dar nu si sadica.
Cand mergem, de exemplu, intr-o vacanta ne ducem cu un bagaj, insa de cele mai multe ori ne intoarcem cu un altul de o semnificatie aparte. Oricate suveniruri am cumpara, amintirile sunt cele nepretuite. Imi spun mereu sa traiesc fiecare clipa cat mai intens, sa incerc sa ma bucur de toate aspectele vietii fiindca spatiul alocat amintirilor placute este absolut nelimitat.
Dar odata cu trecerea timpului unele amintiri se estompeaza, se amesteca intre ele, se pierd… Find o fata pozitiva o sa indraznesc sa presupun ca acest lucru intervine in cazul acelor persoane care au trait o viata plina, la maxim. Iar mai apoi, evident, varsta.
Este trist doar cand se ajunge in punctul in care amintirile sunt un refugiu pentru cei carora viata din prezent este nesatisfactoare. Atunci nimic nu mai provoaca acel zambet sincer, inopinat si profund.
Daca as putea sa numesc un moment din viata, care sa reprezinte amintirea mea preferata…. as putea sa stau intr-o calatorie lunga si placuta plina de suveniruri ce nu se pot cumpara sau lipi pe frigider. Din fericire…