La Scoica – review

Hello lovers!

Sunt in Constanta pentru cateva zile si am vrut sa va povestesc despre restaurantul La Scoica, unde am fost ieri.

Este situat pe Bulevardul Mamaia, chiar langa Hotel Megalos. Se ajunge relativ usor aici pentru ca este la strada principala si nu aveti cum sa il ratati. Fiind iarna, am stat in sala de jos, restaurantul avand si o terasa deschisa pe timpul verii.

Am mers aici pentru prima data si sincera sa fiu nu am fost extrem de impresionata. Dar o sa va zic indata de ce.

Servirea a fost extrem de prompta, chiar am fost surprinsa ca erau in jur de 8 chelneri pe sala, si doar 10 mese erau ocupate. Chelnerul nostru a fost destul de dragut si s-a miscat foarte repede. Se vedea ca are experienta.

Restaurantul este mare, intretinut, dar are un aer usor comunist. A fost inaugurat in 1997 si nu cred ca a avut prea multe renovari de atunci. La acest capitol pierde cateva puncte. In mijlocul restaurantului este si o fantana artificiala cu bazine in trepte, cu pesti si broscute testoase. Pe pereti sunt cateva tablouri luminate cu pesti si monitoare setate toate pe canale sportive. Chestia asta mi se parea ca nuca in perete, avand in vedere profilul restaurantului.

Toaleta este mica, foarte mica pentru ce capacitate are acest local. Era cat de cat intretinuta insa, la femei, era plin de apa pe jos si pe blatul de langa chiuveta. Dar altceva nu am de comentat.

Meniul este suficient de divers incat sa isi gaseasca orice persoana ceva pe gustul sau. Specialitatile acestui restaurant sunt insa fructele de mare si pestele. Curios insa, eu nu am comandat asa ceva, poate fiindca frigul de afara ma indemna sa comand ceva mai greu.

Preturile sunt pentru toate buzunarele, deoarece aveti si optiunea de a alege portii mari sau mici. Doar la capitolul vita am vazut ca acestea sareau din peisajul „decent” cu peste 60 de lei.

La capitolul mancare pierde insa cateva puncte bune. Noi am comandat paste carbonara, paste al forno si o ciorbita de pui. Pastele carbonara au fost grase, amare, nesarate si fara urma de bacon in ele. Pe deasupra erau cateva fasii extrem de zgarcite si cam atat. Pastele al forno au fost OK dar nu ne-au dat pe spate. Cat despre ciorbita, la fel, neimpresionati, dar nici prea multe de comentat. Tot feeling-ul dat de aspectul restaurantului si de gustul mancarii, este de vechi, demodat, comunist.

Design-ul, pe langa ceea ce am mentionat deja, se vrea usor marinaresc, dar nu le-a iesit. Din contra, au dat in kitch si nu te indeamna sa te intorci aici.

Muzica era si ea din alt film. Sustinuta de lumina slaba si tablourile cu pesti, ma facea sa cred ca am calatorit in timp 20 de ani.

Sincera sa fiu, nu cred ca o sa revin aici prea curand. poate doar daca sunt in zona, si moarta de foame, dar cu siguranta nu voi mai comanda paste. Poate ceva cu peste. Mai jos va las cateva fotografii sa va convingeti singuri.

 

Cazino

Hello lovers!

Am avut ocazia ca la 25 de ani sa vad si eu pentru prima data, faimosul cazino din Constanta.

Auzisem bineinteles de starea deplorabila in care se afla, prin urmare nu am fost uimita ci doar usor dezamagita. Nu este nici prima si nici ultima cladire cu valoare din Romania care a fost lasata uitarii. Era o duminica insorita si fara pic de vant. Am intalnit un cuplu simpatic si in varsta. I-am intrebat cum pot sa ajung pe jos pana la cazino. Doamna, cocheta si saritoare mi-a explicat cu lux de amanunte traseul. M-a avertizat totodata ca s-ar putea sa nu fie exact cum ma astept, insa nu m-am lasat descurajata. Am lasat cuplul in urma si am pornit in mica mea „expeditie”. Ii vedeam in urma mea, mergand agale. Se tineau de mana, probabil dupa multi ani de casnicie si se opreau pe alocuri sa priveasca marea.

Am ajuns usor la cazino, si l-am gasit scaldat in soare. Chiar si in Februarie, era forfota in jurul lui. Copiii alergau pe langa parinti, se auzeau usor valurile marii adormite si muzica de acordeon. Puteam sa ii simt puterea si „parfumul” de odinioara chiar  si sub aspectul obosit si prafuit. Imi imaginam un scenariu intreg de pe vremea cand inca era un loc luxos si voios. Puteam sa vad rochiile femeilor de atunci, barbatii la costum, si sa simt mirosul de tabac din jurul meselor.

Sper din tot sufletul ca peste putin timp, sa revin cu drag aici si sa il vad cum renaste precum pasarea Phoenix din cenusa.