Presentiment

Hello lovers!

Cateodata, fara un motiv precis, simt ca ceva rau se petrece sau urmeaza sa aiba loc. Unii ii spun premonitie sau presentiment. Eu o descriu ca o stare generala proasta. Inima imi este cat un purice si nu ma mai pot concentra la nimic altceva. Unul dintre motivele pentru care imi afecteaza intreaga stare de spirit este pentru ca nu pot sa imi dau seama exact de ce simt asta.

Sunt convinsa ca nu sunt singura persoana care are astfel de stari. Cateodata este legat de locul de munca, de familie, prieteni sau viata personala. Doamne fereste cand este legat de starea de sanatate. Din punctul meu de vedere, consider ca avem puterea si discernamantul necesare incat sa deosebim o reala problema, de oboseala sau chiar paranoia. Exista totusi o linie fina intre acestea.

Nu e grav chiar si asa, daca atunci cand nu gasesc o rezolvare sa pun deoparte toate grijile si sa merg mai departe. Sa citesc o carte buna, sa petrec timp cu oamenii dragi sau pur si simplu sa zambesc si sa privesc in fata cu optimism. Sunt si lucruri bune care ne asteapta. 🙂

Politica

Hello lovers!

Oriunde ne uitam, dam peste reguli, norme, interdictii, obligatii sau alte proceduri ce trebuie respectate. Cele enumerate imi amintesc de politica si nu neaparat pentru ca urmaresc in prezent „House of cards”. 🙂

Politica unui stat, sau politica de functionare a unei companii ne frustreaza poate cel mai tare si asta pentru ca o schimbare sau o alterare a unor factori deja existenti prevede un demers anevoios si mai plin de coborasuri decat de urcusuri. De aceea nu o sa insist pe acest subiect deoarece, din nou, nu merita sa ne amintim de ce nu este bine in momentul de fata… avand in vedere ca e joi seara…

O sa ma gandesc in schimb la nivelul micro al lucrurilor. Degeaba ne uitam in gradina celuilalt si comentam, daca in a noastra este dezastru. Ca sa fiu precisa, si sa nu va mai tin in suspans: „politica” unei familii. La asta am vrut sa ajung. In cazul in care intr-o familie exista prea mult haos, dezordine, nepasare si lene, este practic imposibil ca aceasta sa functioneze in parametri optimi. Cuplurile care par duplicitare atunci cand sunt in public fata de atunci cand sunt in intimitate sau in care se petrec infidelitati deja ajunse la cote nesimtite, nu pot sa faca altceva decat sa ma intristeze. Nu putem sa fim toti perfecti, dar nu e nimic rau in a incerca. Prefer sa imi pastrez criticile pentru mine, insa reusesc sa ajung atat de indignata incat nu am altceva decat sa imi exprim parerile. Deh, de parca ar putea sa ajute pe cineva.

Pentru ca am o imaginatie bogata, imi inchipui aceste familii cu disfunctionalitati ca un pom fructifer intr-o zona extrem de poluata. Frunzele verzi se transforma in unele maro si chinuite, fructele cad putrezite pe pamantul bolnav iar trunchiul cedeaza. Mediul poluat este societatea in care traim si toate tentatiile din jurul nostru. Frunzele sunt anii care trec si in care ne adancim tot mai tare in lucruri superficiale, fructele cazute sunt toate planurile si visele lasate in urma, pamantul bolnav este chipul nostru tot mai chircit si ridat. In cele din urma este trunchiul, corpul care nu mai poate lupta cu toate greutatile pe care noi singuri ni le putem pe masa. Sufletul, este intregul tablou.

Unii zic ca regulile au fost facute pentru a le incalca. Unele, da. Dar fiecare are propria „politica” dupa care isi conduce viata de familie. Daca am putea sa ne uitam in oglinda atunci cand inselam, mintim, lovim sau strigam poate ca ne-am vedea in sfarit asa cum suntem in realitate.

Cateva norme, pe care sa ni le setam singuri ar putea sa ajute. Aici imi amintesc de Benjamin Franklin si setul de valori pe care si le-a impus si setat singur; valori care l-au ajutat sa devina din studentul lenes, cu tendinte alcoolice si slab motivat, presedinte.

O noapte buna!