Arhivă | septembrie 2013

Nu e mai bine asa?

Hello lovers!

Mie chiar nu imi place lunea. Ma dezmeticesc cu greu dupa weekend si parca totul se misca in reluare. As putea sa fiu mai motivata daca cineva ar schimba putin tiparul. Sa facem din aceasta zi un motiv de a ne ridica din pat dimineata cu mai mult entuziasm. Asadar am venit cu cateva idei:

1. Ziua de luni sa fie platita dublu.

2. Cafeaua sa fie gratis.

3. Ziua de lucru sa inceapa la 12:00 sa se termine la 16:00.

4. Sa nu existe coada la posta, supermarket, banca etc.

5. Sa nu auzim de politica la radio/TV.

6. Lunea toti oamenii se saluta intre ei, indiferent daca se cunosc sau nu.

7. Cainii vagabonzi nu ies pe strada.

8. Copiii nu plang deloc.

9. Taximetristii nu vorbesc la telefon in timp ce conduc.

10. Lunea nu se claxoneaza.

11. Tichetele de masa au o valoare de 50 lei.

12. Sefii nu vin la birou.

13. Cluburile nu au taxa de intrare.

14. Oamenii danseaza in lift.

15. Pentru luni nu se pregatec teme.

16. Luni nu ploua si nu ninge.

17. Nu sunt reclame la televizor.

18. Luni nu sunt targete de atins.

19. Transportul in comun este gratuit.

20. Micul dejun se pregateste singur ca prin minune 🙂

Mai aveti propuneri?

Ce ma enerveaza cand calatoresc? Multe…

sept.29

Hello lovers!

Cand calatorim trebuie sa ii induram pe ceilalti. Trebuie sa le suportam comportamentul sau preferintele muzicale si cel mai nasol, suntem obligati sa ne invadeze spatiul personal.

Sunt o persoana foarte permisiva si vesela. Cu greu ma enervez din maruntisuri, dar atunci cand calatoresc parca sunt o tinta sigura pentru cei mai nepoliticosi.

Cand calatoresc singura, cu autocarul, ma rog ca persoana ce va sta langa mine sa fie pedanta si cu bun simt. Sa nu adoarma pe umarul meu, sa nu imi „flageleze” simturile cu cine stie ce mirosuri si sa nu ma oboseasca tot drumul cu sfaturi despre retete minune de muraturi sau zacusca. Cel mai chinuitor mi se pare sa petrec 3 sau mai multe ore, intr-un spatiu inchis, sa nu pot nici macar sa dorm si sa fiu constant deranjata. Ii inteleg pe cei care au copii de un an sau doi care nu prea pot sa ii stapaneasca pe cei mici, insa cand ai deja un copil de cinci ani la care ii poti spune sa nu mai loveasca cu picioarele in scaunul din fata sau sa nu mai strige de parca e pe moarte; ei ca parinti aleg sa inchida ochii la aceste manifestatii… Scuza-ma dar nu ai scuza!

Cand calatoresc cu avionul si trebuie sa astept dupa o pitipoanca ce este toata acoperita de gablonturi ieftine din metal, ca un pom de Craciun din ’92 pana cand se dezechipeaza, doar ca sa trec de detectorul de metale, simt cum imi creste tensiunea. Apoi aceeasi pitipoanca este cocotata pe tocuri cui de 11 cm si o vad cum este pierduta in spatiu prin aeroport. Are bagajul de mana ticsit cu produse ce nu le poate duce in avion si plange suparata ca trebuie sa renunte la kg intregi de produse mai mult sau mai putin folositoare acelei calatorii.

Si mai sunt apoi calatorii de fite. Pun pariu ca ati dat de ei macar o data. Sunt din acea specie care vorbeste constant la telefon (de parca lumea s-ar prabusi fara ajutorul lor), care se plang constant de serviciile insotitorilor de bord, de mancare sau de puii mei mai stiu ce…

Imi place sa calatoresc dar jur, cateodata as prefera sa fiu singura. 😛