Hello lovers!
Mirosul de mucegai, frigul si lumina lumanarilor insemnau pentru Anya „acasa”. Nenumaratele orfelinate prin care a pendulat de-a lungul timpului insemnau „copilarie”, iar barbatul care a mintit-o, inselat-o si a lasat-o insarcinata reprezentau prima iubire. Statea pe un scaun tare si rece, din metal, era cu picioarele intinse, spatele si ceafa sprijinite pe spatar si plangea. Suvite din parul blond ii erau lipite de obrazul ud. Fetita ei de 3 ani era in aceeasi camera si dormea pe canapeaua veche cu papusa din carpa sub obraz. Aceasta imagine o cutremura pe tanara mama, dar in mod ironic ii dadea suficienta forta cat sa isi stearga lacrimile si sa se ridice. Fetita s-a trezit abia cand Anya preparase ceva de mancare, din cauza mirosului. Desi aveau parte de carne doar o data la 2 saptamani, avea grija de alimentatia fetei deoarece era tare bolnavicioasa, iar medicamentele reprezentau un lux ce nu si-l puteau permite. Maria isi petrecea ziua in mare parte singura, jucandu-se, era o fetita ascultatoare si foarte inteligenta, iar cand spre seara putea sa stea cu mama ei, se bucura nespus.
A doua zi, din cauza oboselii, Anya nu s-a trezit cand a sunat alarma de la ceas, asadar a fost nevoita sa mearga cu un taxi pana la locul de munca. Tot drumul pana la hotelul unde lucra pe post de camerista se invinovatea de gafa ce o facuse. Bugetul lor era mereu calculat si programat cu atentie, iar orice fel de scapare le afecta. In mod normal mergea cu metroul sau pe jos chiar daca de acasa si pana la hotel facea in jur de o ora si jumatate. De cum a ajuns si-a imbracat uniforma, neavand timp sa bea nici macar un pahar cu apa. Stia ca in acea perioada se faceau reduceri de personal asa ca nu avea voie sa faca nici cea mai mica greseala. Totodata se gandea ca nu aveau cum sa concedieze o mama singura, nu era uman.
Anya era o femeie cu mult bun simt, ordonata si muncitoare. Din momentul in care intra intr-o camera si pana cand iesea isi facea treaba ireprosabil, niciodata nu se abatea de la sarcinile ei. In cateva clipe viata ei avea sa schimbe pentru totdeauna. Trebuia sa faca curatenie la etajul 5. Terminase deja prima camera si se indrepta spre urmatoarea. Impingea cu greu caruciorul cu asternuturi de schimb, solutii de curatat, pahare si produse cosmetice pentru clienti. Pantofii o jenau incredibil, ii luase de la un second hand si cu siguranta nu erau din piele si cu siguranta nu erau pentru mers la cat de tare o dureau picioarele. A batut la usa, nu a auzit nici un raspuns, apoi a introdus cartela ei universala prin fanta de recunoastere. A deschis usa, a intrat si s-a indreptat direct catre fereastra. A deschis-o pentru a aerisi in camera cat facea ea curat si atunci a observat ca totul era in ordine in camera, ca si cum nu ar fi stat nimeni acolo. Nedumerita s-a intors la carucior si si-a verificat lista cu clientii, iar acolo ar fi trebuit sa stea o femeie, Jennifer Abott. A reintrat in camera si a mers direct catre baie. Lumina era aprinsa, aerul era umed si venea un val usor de caldura. A batut in usa intredeschisa si neauzind nici un raspuns, a intrat. Ce avea sa vada acolo a marcat-o pe viata.
…
theo and the blog 