Hello lovers,
Duminica am fost la gratar. Unii stiti de pe Facebook, cativa ati fost cu mine, iar majoritatea aflati acum. Cum a dat putin caldura, au iesit si oamenii la iarba „verde” si mi se pare si normal. Nu degeaba ne-am rugat atat sa scapam de frig.
Noi ne-am adunat toata gasca doar pe la 16:30, asa ca va imaginati cata lume am prins deja acolo. Masini multe pe marginea drumului, parcate bara la bara, miros de mici, muzica, oameni si catei. Si acum vine bomba! Cum cautam noi un loc unde sa ne asezam, si filam toti din masina cam pe unde am putea sa oprim, vedem pe partea dreapta a drumului un grup de oameni cu gratarul si prietenii, stransi toti pe …..o CANAPEA. De unde canapea la iarba sufletul meu? Ma asteptam sa vad orice dar nu o canapea. Nu pot sa va spun in ce stadiu se afla aceasta deoarece stiti ca sunt putin mioapa 🙂 asa ca mai bine o intrebati pe Cris, buna mea prietena.
Stiti toti ca sunt oameni care isi pretuiesc „locul de veci” atat de mult incat atunci cand o cumpara si-o tapeteaza in celofan sa nu se degradeze, sunt unii care o tin doar in casa si se pare ca exista si acea categorie care nu se poate dezlipi de canapea nici la gratar. Oare e canapeaua lor de acasa, ma intreb. Atunci cum saracie scot mirosul de copanele si mititei din ea? Sau au o canapea speciala pentru iesit la picnic, una la gratar si una la plaja, cu un garaj inchiriat pentru fiecare? Nu am stat sa ma gandesc oare cum e sa te tolanesti pe ea in timp ce baietii fac focul. Cand merg la iarba verde mie imi place sa ma intind pe o patura sau ceva, sa ma manance gazele si sa ma doara fundul de la pamantul tare.
Cand ne-am gasit si noi un loc bunicel, am pregatit mancarea, ne-am jucat table, volei. Ne-am jucat si „Cum sa facem rost de semnal pe telefon” si jocul meu preferat „Gaseste-l pe Ionel”. 🙂 Cine stie, stie. Cand marea majoritate a „carnabilelor” a fost preparata si deja mancata, am observat un carnat obosit, abandonat pe gratarul stins, fara pic de foc. Nu l-a mai mancat nimeni dar Luci a avut grija sa ii acorde putina atentie facand misto de el, iar Ionel si-a tras o sedinta foto langa carnaciorul dubios. Toata lumea a fost fericita.
Cand s-a lasat seara am mancat bezele la foc si am ras. Ne-am luat cu totii la revedere cu parere de rau ca a doua zi trebuia sa muncim.
A fost o duminica reusita, de care o sa imi amintesc mereu cu drag . 😉
theo and the blog 