Arhive

Seriale misto

Hello lovers!

Da, stiu. Nu am mai scris din Februarie aici. Insa, nu sunt trista sau suparata din cauza aceasta deoarece am fost foarte activa pe canalul de YouTube si pe blogul de beauty. Am avut foarte mult de lucru, evenimente si recenzii de scris. Am filmat si multe vlog-uri.

Si totusi, am avut putin timp liber in care sa ma uit la cateva seriale. Si de aceea m-am gandit ca este oportunitatea perfecta de a va povesti putin despre ele. Unele sunt noi, altele vechi, dar cu siguranta o sa gasiti ceva care sa va placa.

Primul este Lucifer. Oh da! Stiu ce banuiti si aveti dreptate. Este vorba de o adaptare urbana (si putin trasa de par) despre povestea de „viata” a lui Lucifer, faimosul inger decazut in dizgratie si trimis in Iad. Nu se poate asa ceva fara sa intervina si rolul lui Dumnezeu si a altor membri de familie. Stiu ca pare ciudat, dar e chiar misto. Personajele sunt extrem de bine conturate. Aveti actiune, umor, dragoste, drama si SF, toate intr-un singur serial. Supeeeer!. Pe Tom Ellis, actorul principal, o sa il recunoasteti probabil din „Miranda” iar pe Lauren German din „Chicago Fire” si din „Hawaii 5-0”.

115885289_1300x1733

Si daca tot am vorbit despre Hawaii 5-0 haideti sa va dau mai multe detalii. Este acel gen de serial pe care il poti urmari in orice moment al zilei, usurel, amuzant si destul de plin de adrenalina. Devine foarte evident, cel putin in primele doua sezoane, ca protagonistii nu vor pati nimic rau. Dar pe cand devine monoton, scenaristii flipped the script, cum se zice la ei, si schimba totul in asa fel incat te prinde din nou si din nou si din nou. Ati prins ideea. Ca un bonus, fata de alte seriale cu politisti, acesta ofera imagini absolut fabuloase din Hawaii, detalii despre cultura lor si cativa bunoci aruncati pe ici si colo.

61GP3GD-qRL

Hai sa nu va plictisesc si sa va alternez serialele in functie de vechimea lor. Urmatorul pe lista este Preacher. Acesta reuseste sa isi tina publicul in suspans cu fiecare episod. Este extrem de bine scris iar distributia, fresh si aleasa pe spranceana reprezinta cireasa de pe tort. Preacher este o combinatie extrem de placuta intre Breaking Bad si True Blood.  Pe Dominic Cooper il stiti din filmele Captain America si Need for speed.

chzqfpjuyaaqgpt

 The Mentalist este serialul in care Simon Baker si-a gasit rolul vietii. Cel putin pana acum si din punctul meu de vedere. Patrick Jane este un mentalist care se alatura echipei CBI de investigatii cu motivul ascuns (cel putin in primele sezoane) de a-l gasi pe criminalul Red John, cel care i-a ucis sotia si fetita. Stati linistiti ca nu este un serial dark. Da, sunt tot felul de scene ciudate si macabre, dar este si amuzant si sarmant in acelasi timp.

Mentalist-Let-The-Mind-Games-Begin-the-mentalist-10738923-1280-800

Si ultimul, de aceasta data, este Daredevil.  Daca va plac serialele cu super eroi, si o idee mai dark, de genul Batman, acesta s-ar putea sa fie pe gustul vostru. Va garantez ca distributia este una reusita si o sa va faca sa uitati de mega esecul lui Ben Affleck in filmul cu acelasi nume. Va tine cu sufletul la gura si are scene de actiune reusite. Personajele sunt conturate extrem de bine si asta face ca publicul sa relationeze cu multe  dintre ele. Sper sa va placa.

standard_fantastic

La Scoica – review

Hello lovers!

Sunt in Constanta pentru cateva zile si am vrut sa va povestesc despre restaurantul La Scoica, unde am fost ieri.

Este situat pe Bulevardul Mamaia, chiar langa Hotel Megalos. Se ajunge relativ usor aici pentru ca este la strada principala si nu aveti cum sa il ratati. Fiind iarna, am stat in sala de jos, restaurantul avand si o terasa deschisa pe timpul verii.

Am mers aici pentru prima data si sincera sa fiu nu am fost extrem de impresionata. Dar o sa va zic indata de ce.

Servirea a fost extrem de prompta, chiar am fost surprinsa ca erau in jur de 8 chelneri pe sala, si doar 10 mese erau ocupate. Chelnerul nostru a fost destul de dragut si s-a miscat foarte repede. Se vedea ca are experienta.

Restaurantul este mare, intretinut, dar are un aer usor comunist. A fost inaugurat in 1997 si nu cred ca a avut prea multe renovari de atunci. La acest capitol pierde cateva puncte. In mijlocul restaurantului este si o fantana artificiala cu bazine in trepte, cu pesti si broscute testoase. Pe pereti sunt cateva tablouri luminate cu pesti si monitoare setate toate pe canale sportive. Chestia asta mi se parea ca nuca in perete, avand in vedere profilul restaurantului.

Toaleta este mica, foarte mica pentru ce capacitate are acest local. Era cat de cat intretinuta insa, la femei, era plin de apa pe jos si pe blatul de langa chiuveta. Dar altceva nu am de comentat.

Meniul este suficient de divers incat sa isi gaseasca orice persoana ceva pe gustul sau. Specialitatile acestui restaurant sunt insa fructele de mare si pestele. Curios insa, eu nu am comandat asa ceva, poate fiindca frigul de afara ma indemna sa comand ceva mai greu.

Preturile sunt pentru toate buzunarele, deoarece aveti si optiunea de a alege portii mari sau mici. Doar la capitolul vita am vazut ca acestea sareau din peisajul „decent” cu peste 60 de lei.

La capitolul mancare pierde insa cateva puncte bune. Noi am comandat paste carbonara, paste al forno si o ciorbita de pui. Pastele carbonara au fost grase, amare, nesarate si fara urma de bacon in ele. Pe deasupra erau cateva fasii extrem de zgarcite si cam atat. Pastele al forno au fost OK dar nu ne-au dat pe spate. Cat despre ciorbita, la fel, neimpresionati, dar nici prea multe de comentat. Tot feeling-ul dat de aspectul restaurantului si de gustul mancarii, este de vechi, demodat, comunist.

Design-ul, pe langa ceea ce am mentionat deja, se vrea usor marinaresc, dar nu le-a iesit. Din contra, au dat in kitch si nu te indeamna sa te intorci aici.

Muzica era si ea din alt film. Sustinuta de lumina slaba si tablourile cu pesti, ma facea sa cred ca am calatorit in timp 20 de ani.

Sincera sa fiu, nu cred ca o sa revin aici prea curand. poate doar daca sunt in zona, si moarta de foame, dar cu siguranta nu voi mai comanda paste. Poate ceva cu peste. Mai jos va las cateva fotografii sa va convingeti singuri.

 

20170126_1452111

20170126_1452351

la-scoica_3

Filme de vazut

Hello lovers!

Am avut ocazia, daca tot am putin concediu, sa va scriu despre cateva filme interesante.

Primul este La La Land. Eu chiar nu sunt un fan al musical-urilor. De aceea, am si amanat foarte mult vizionarea acestui film. Dar faptul ca a ras tot la Globurile de Aur si ca a primit si la Oscar foarte multe nominalizari, m-a convins sa ii dau o sansa. Ce putea fi atat de rau, mai ales ca din distributie fac parte Emma Stone si Ryan Gosling? Va zic cu toata sinceritatea ca a devenit filmul meu preferat si l-a detronat pe Million Dollar Baby care era pe primul loc de ani buni de zile. Oh well, este prima data in mult timp cand am parte de doua finaluri. si o poveste de dragoste extrem de sincera. Deciziile noastre, depind de foarte multe lucruri, in functie de ce ne aduce viata, dar si de ce vise avem. Asadar, va rog sa treceti si voi peste faptul ca e musical, desi toate cantecele au adus un aport filmului, si sa va faceti o introspectie odata cu vizionarea lui.

la-la-land1

Urmatorul este si el nominalizat la Oscar la categoria Best Picture. Odata ce s-a publicat lista am sarit la laptop si am trecut toate nominalizarile in revista. Hacksaw Ridge avea un trailer emotionant si am fost foarte curioasa cum s-a descurcat Andrew Garfield in rolul unui soldat inrolat la razboi, chiar daca avea convingeri religioase de nestavilit. Speram din tot sufletul sa nu imi aminteasca de rolul lui din Spiderman. Si nu a facut-o. Este un film bun, care te marcheaza, mai ales in aceste vremuri. Este o lectie despre viata si credinta. Au fost intradevar cateva scene fortate, si asta doar pentru ca regizorul Mel Gibson, nu poate aparent sa scape de vibe-ul de Old Hollywood. In rest, are sanse mari sa castige ceva la Oscar, chiar daca nu premiul pentru Best Picture.

hacksaw_ridge_poster

Mergem mai departe si ajungem la Arrival. Filmul si povestea in sine au fost bune. Ce m-a dezamagit totusi a fost prestatia lui Jeremy Renner. Eu ador acest actor, dar saracul a avut doar o mana de replici, iar acestea au fost sugrumate. Daca puteti trece peste acest aspect, Arrival o sa va placa. Este un SF atipic, deoarece focusul a fost in jurul mesajului si nu a efectelor speciale. Se pare ca anul 2016 a fost anul filmelor cu mesaj, care sa ofere o lectie de viata.

arrival-poster

Ne abatem putin de la lista filmelor nominalizate la Oscar, si ne oprim la o comedie franceza, Up for Love, sau Un homme a la hauteur. Sa fiu sincera, imi plac mult french movies, au un farmec aparte, plus ca imi place mult si limba. Povestea este tare draguta, distributia este fantastica si interpretarea fara cusur. Am si ras, pentru ca deh, a fost o comedie, dar pana si aceasta pelicula a avut un mesaj. Este vorba despre un barbat foarte scund care intalneste dificultati in a-si intalni jumatatea, si despre o femeie frumoasa si inalta care vrea sa scape de complicatiile unui divort. M-a prins inca de la inceput, pentru ca avea un dialog extrem de simpatic, care m-a captivat.

un_homme_a_la_hauteur

The Accountant este un film care m-a surprins, asa cum face si Ben Affleck in ultimii ani. Alegerile sale in materie de filme sunt atat de diverse si ma bucura sa vad ca poate sa interpreteze roluri situate la poluri opuse din toate punctele de vedere. Acesta este un film de actiune imbinat cu drama, care m-a dus putin cu gandul la The Grirl with the dragon tattoo. Nu ma intrebati de ce. Poate a fost vorba despre tulburarile si emotiile mintii omenesti… Oh well, eu chiar as vrea sa existe o parte a doua pentru ca The Accountant a avut continut. Si unul bun.

theaccountantcover-0-0

De vazut

Hello lovers!

Am vizionat cateva filme care mi-au placut tare mult si mi-am propus sa fiu ceva mai prompta de aceasta data. Asadar, aici gasiti parerile mele despre ele.

Primul este The Great Wall. Pe Matt Damon mi s-a pus pata inca de cand cu The Martian, unde mi-a demonstrat ca mai are vana in el. Filmul m-a luat prin surprindere, fiindca ma asteptam sa fie de genul biografic/istoric in stil Hollywood. Si nu a fost chiar asa. In jurul Marelui Zid Chinezesc circula multe legende, iar filmul este abordarea uneia dintre ele. M-am amuzat, fiindca am avut parte de replici destul de misto, efecte wow si o poveste pe cinste. Nu m-am plictisit deloc si merita vazut la cinema. Plus, am fost foarte surprinsa sa dau peste Pedro Pascal, actorul care il interpreteaza pe regretatul Oberyn Martell in Game of Thrones, si pe care toti l-am adorat.

mv5bmja3mjazotqxnf5bml5banbnxkftztgwotc5oty1ote-_v1_ux182_cr00182268_al_

Al doilea este Passengers si mi s-a parut minunat. O poveste de dragoste, o lectie de viata si un SF cu efecte decente intr-un singur loc. Jennifer Lawrence este deja iubita cinematografiei, cu multe premii la activ, iar Chris Pratt a intrat din nou in radarul nostru de cand cu succesul pentru Gardienii Galaxiei. Va zic sincer ca am varsat cateva lacrimi, am invatat ca orice am face, toti avem o doza de egoism in noi si ca de multe ori ceea ce cautam nu este neaparat si ceea ce ni se potriveste. Nu vreau sa va zic mai multe pentru ca nu are sens, dar este de vazut, va garantez.

passengers-movie-wallpaper-1280x1280

Nerve este ultimul film de care vreau sa va povestesc acum. Daca va amintit Now you see me, stiti ca era un actor mai mic de statura dar simpatic, Dave Franco, fratele lui James Franco. Oh well, se pare ca primeste tot mai multe roluri principale si se descurca tare bine. Scenariul este foarte bine pus la punct si vine ca un semnal de alarma in ceea ce priveste social media si pericolul din spatele ei. Am stat cu sufletul la gura, am ras si m-am distrat. E mare lucru ca un film sa imi provoace toate aceste reactii la un loc. Pana si Emma Roberts s-a descurcat binisor. Daca aveti peste 40 de ani, nu cred ca o sa va prinda, dar cine stie?

nerve-poster

 

Euphoria Biergarten – Review

Hello lovers!

Revin cu un nou articol despre un restaurant cu traditie in Cluj. Am fost saptamana aceasta la Euphoria Biergarten, alaturi de cativa prieteni si a fost o experienta tare placuta.

Restaurantul este locat intr-o cladire tare frumoasa, chiar langa Parcul Central. Vara, dispun de o terasa chiar langa strada principala, de aproximativ 20 de locuri, si una in spate, in curte, mult mai mare. Restaurantul in interior este incapator, cu mese de diferite marimi, perfect pentru grupuri mari.

Are mese atat la etaj cat si jos, iar decorul difera in functie de sala. Euphoria Biergarten nu este genul de local care sa impuna un anumit dress code. Puteti sa veniti aici chiar si dupa o zi la birou, in tinuta casual sau smart casual. Mesele si scaunele sunt din lemn, masive, dar gasiti si scaune special pentru copiii mici.

 

Servirea este foarte buna. Se vede de la o posta ca staff-ul are experienta. Se misca repede, sunt politicosi, zambesc si isi cunosc foarte bine meniul. Ce mi-a mai placut la ospatarul nostru este faptul ca atunci cand cineva din grup glumea. si-a intrat foarte bine in rol si povestea cu noi. A fost de acord sa ne faca o poza de grup si ne-am simtit toti ca acasa.

Meniul este perfect. Sincer, nu as modifica nimic. Au o paleta larga de preparate, pentru toate gusturile, insa nu exagereaza cu variantele. Mi se pare ca l-au alcatuit in asa fel incat sa poata sa isi gaseasca fiecare mancarea preferata, dar lasa loc si pentru cei care vor sa experimenteze. Pe partea de bauturi, au suficiente variante pentru toata lumea. Meniul arata ca un ziar si mi se pare o idee foarte buna, deoarece poate fi schimbat de fiecare data cand se pateaza sau se murdareste. Nu suport deloc meniurile murdare sau lipicioase, iar acesta de la Euphoria, din contra, mirosea a nou.

15209184_1312592412105335_1778305361_n

Mancarea a fost gustoasa, si desi eram un grup de 10 persoane, nu am auzit pe nimeni sa se planga de ceea ce au ales. Eu am ales Spinach and Pinoli Gnocchi, un preparat cu mici galuste din cartofi (gnocchi), spanac, muguri de pin si parmesan. A fost delicios. Doar cand ma gandesc, desi am mancat la micul dejun, mi se face din nou foame. Mancarea a venit pentru toti in doar 15 minute, si era multa lume in restaurant. Nu stiu ce se intampla in acea bucatarie, cred ca au parte de varianta romaneasca a lui Gordon Ramsey probabil, fiindca toate preparatele erau proaspete. La masa noastra s-au mai comandat burgeri, paste, pizza, crispy chicken si multe altele. Am inteles ca burger-ul a fost „asa si-asa” dupa cum s-a exprimat un prieten. Mi-am comandat de asemenea si un ceai verde cu menta si miere si mi-a placut foarte mult.

15211599_1312592432105333_1159541621_n15215676_1312592332105343_1890399318_o

Preturile sunt accesibile. Exista si preparate mai scumpe, dar acelea deja sunt o idee mai pretentioase. Gnocchi au fost 23 lei, ceaiul a fost 8, pastele in general erau pana in 30 lei,chiar si pizza avea un pret foarte bun… Cu siguranta nu se poate plange cineva in legatura cu asta.

Restaurantul este foarte curat, fara de cusur. Ce mi-a mai placut este ca au o terasa mica, aparata de vant, pentru fumatori si schimbau scrumierele frecvent.

Din partea mea, Euphoria primeste nota 10 din 10, si asta pentru ca am mancat aici de foarte multe ori si nu am fost dezamagita vreodata de ceva. Bravo!

Engels Gallery – review

Hello lovers!

Uite ca am avut din nou ocazia sa incerc un restaurant nou din Cluj.

Ei bine, Engels Gallery este un fel de hibrid. Spun asta deoarece aici puteti sa beti pur si simplu o cafea, ca in orice cafenea normala, sau puteti servi masa.
Localul este situat in inima Clujului, in Piata Unirii, pe partea cu Diesel. Este micut si simpatic, nimic elegant, fitos sau pretentios. Daca sunteti cu un grup de peste 8 persoane, va sugerez sa va indreptati atentia asupra unui local mai mare.
Am ajuns aici la ora 13:00 si sincer, imi doream ceva din meniul pentru micul dejun. Am fost incantata cand am aflat ca pot sa il comand chiar daca am ajuns prea tarziu, dar va spun imediat despre ce este vorba.

Localul este amenajat simplu, are scaune si banchete tip canapea, cu mese mici din lemn. Iti da o senzatie de confort si de intimitate. Totusi, tin sa precizez ca muzica era putin prea tare, si ma deranja ca era house electro. Nu mi se pare foarte potrivita pentru acea ora, dar am supravietuit fara probleme.

image

Meniul este unul foarte stufos atat la mancare cat si la bauturi. Gasiti paste, salate, gratar, preparate din toate tipurile de carne, pizza, burgeri, gustari, aperitive. Ce mai? Toate felurile din lume.

Preturile sunt accesibile, si pe partea de bauturi as putea zice ca au fost micute fata de multe alte localuri din centrul Clujului. Eu am platit pe o portie si jumatate de mancare si o bautura 25 lei

In sala este curat, nu am ce comenta. La baie insa, situatia nu mai e chiar asa de roz. Nu stiu daca au curatat WC-ul in ultima saptamana, iar pe tavan era o pata mare de igrasie, plus ca o bucata din plafon statea sa cada. Sa nu va imaginati acum o scena horror. Ca nu era chiar asa de rau, dar totusi, am si eu niste asteptari. As mentiona de asemenea, ca ar putea sa aduca niste meniuri noi deoarece acestea pareau destule de obosite.

image

Servirea a fost foarte buna. Chelnerul nostru a fost deschis la sugestii, zambaret, amabil, rapid si a adus mancarea mai repede decat timpul precizat la sosire.

Cat despre mancare, pot sa zic ca am fost multumita tocmai din punct de vedere al raportului calitate/pret. Nu o sa gasiti aici preparate simandicoase, ci mai degraba mancare gustoasa, ca la mama acasa. Eu mi-am luat clatite cu sunca si cas, o portie si jumatate fiindca am impartit cu cineva, iar fetele au comandat aproape toate paste. Portiile au fost foarte mari si toata lumea a plecat de acolo satisfacuta. La bautura am ales o limonada cu migdale destul de buna.

image

O sa dau o nota mare, si probabil unii nu o sa intelegeti de ce. Dau 9 fiindca au preturi mici, servire foarte buna si rapida si pentru ca mi-a placut mancarea. There you go 😉

Muura Steakhouse – review

Hello lovers!

A venit momentul sa scriu despre un restaurant relativ nou din Cluj Napoca si este vorba despre Muura Steakhouse.

O sa incep ca de obicei, cu locatia. Acesta se afla in centru, in Piata Muzeului, pe strada Franklin Delano Roosevelt nr. 2. Este usor de ajuns aici si aveti si locuri de parcare in zona, un lucru demn de luat in considerare. Pe timpul verii au si terasa, iar in sezonul rece, dispun de doua sali de marime medie.

Restaurantul are un design, curat, frumos, si este perfect pentru un grup de 8-10 persoane, pentru o intalnire romantica sau o iesire cu baietii. Avand in vedere meniul, dar si decorul, nu pare exact genul de local pentru o girls night. Este insa perfect pentru grupurile mixte, ce doresc sa se relaxeze dupa o zi de servici sau in timpul liber. Avand in vedere ca afara a fost destul de frig si eu am avut masa rezervata in prima sala, unde era si intrarea, de fiecare data cand deschidea cineva usile, intra un val rece. In sala nu cred ca erau mai mult 18 – 19 grade, scaunele erau reci si fetele de la masa mea stateau cu hainele in jurul taliei. Poate a fost chiar si mai frig decat cred eu… Banuiesc ca acest aspect ar putea sa deranjeze multa lume toamna si iarna, asadar va indemn cand faceti rezervare sa specificati ca va doriti o masa in sala cealalta, unde era ceva mai cald.

10624609_585573581605708_8330923669686145045_n

sursa foto: Muura Facebook account

In legatura cu servirea, sunt usor contrariata. Osapatarul nostru a fost rapid si a servit atat bauturile cat si mancarea foarte repede, iar la masa noastra am fost 7 persoane. Ce nu    mi-a placut insa, a fost faptul ca nu era destul de ospitalier, nu ne-a intrebat nimic de sanatate, vorba aceea, nu am vazut nici un zambet si experienta a fost destul de „mecanica”. Pana acum, as fi oferit nota 8/10 pentru ca nu ma deranjeaza atat de mult acest lucru. Dar, pentru ca exista si un „dar”, am fost servita atat prin partea stanga cat si prin partea dreapta, nu stiam cum sa ma mai feresc din calea lui incat sa nu lovesc vreun pahar sau vreo farfurie, mai scad din puncte. De obicei, un ospatar bun cunoaste acest aspect. Ba chiar m-a lovit de doua ori cu fundul peste umar, ceea ce este inadmisibil.

Localul este unul extrem de curat, iar eu tin foarte mult la acest aspect. Vesela, mesele si toaletele au fost impecabile. Pana si geamurile sclipeau de curatenie si afara era o vreme capricioasa. O mica mentiune o reprezinta meniurile, care sunt realizate dintr-un carton poros, crem si care se murdareste usor la atingere.

15065041_1305579946139915_2084021280_o

Meniul nu este unul vast. Localul este specializat pe burgeri si pe fripturi de vita, asadar sa nu va asteptati la cine stie cate preparate si la o bucatarie traditionala. Pentru ca nu este. Pe scurt, au totusi cate putin pentru fiecare: doua feluri de supe, patru feluri de salate, patru feluri de paste, doua feluri de peste, doua preparate din pasare, patru tipuri de deserturi, vreo sapte tipuri de garnituri, multi burgeri si vreo 10 tipuri de fripturi de vita, plus cateva costite. Eu din pacate nu am gasit meniul online, si mi-ar fi placut sa il gasesc deoarece prefer sa imi aleg online, inca de pe drum ce vreau sa mananc, pentru a nu mai pierde timpul la restaurant. Dar asta sunt eu…

Si acum am ajuns la cel mai important aspect, mancarea. Of, oare cu ce sa incep? Eu       mi-am ales piept de rata cu fructe confiate, fulgi de migdale si gem din fructe de padure. Ca garnitura am optat pentru sparanghel alb la gratar si am avut inspiratia sa comand si un sos cu piper. Rata nu a fost savuroasa… nu m-a impresionat cu absolut nimic. Nici ca textura, gust sau macar ca aspect. Sparanghelul a fost OK si sosul a salvat situatia. Acel sos a fost demential. A facut toti banii. Am mai gustat si din cartofii lor wedges care erau reusiti si la un pret rezonabil. Ca desert am ales o placinta englezeasca cu ceva topping/crema si care a fost delicioasa. Totul ar fi fost perfect legat de desert daca nu as fi gasit pe la jumatate trei bucati mari de coaja de nuca. Am avut noroc ca am plecat cu dantura intacta. Nu am mai facut nici  o plangere, deoarece nici nu ma mai interesa in acel punct. Fetele si-au luat paste si au fost foarte multumite de ele. S-a mai servit la masa si somon cu legume, iar feedback-ul a fost unul OK.

15065143_1305588442805732_152004487_o

sursa: foto proprie

11036484_555366894626377_4076405499762416835_n

sursa foto: Muura Facebook account

15102328_1305589886138921_1374063611_o15152318_1305590089472234_1862755128_o

surse:foto proprie (no filter)

Preturile nu sunt pentru oameni sensibili, dar totusi, oricine isi permite o cina aici. S-au gandit la toate tipurile de buzunare si asta este de apreciat. Rata mea a fost 58 de lei, garnitura 17 si sosul parca 5 lei. Rata, la ce gust a avut, nu merita acesti bani. Absolut deloc. Somonul a fost in jur de 40 si ceva de lei, burgerii ii gasiti in jur la 20 si pastele sunt intre 25 si 35 lei. Bauturile au si ele preturi medii avand in vedere ce este pe piata. Se mandresc cu o paleta vasta de vinuri, dar trebuie sa aveti pregatit portofelul.

15086320_1305593199471923_605742490_n

In concluzie o sa ofer nota 7. Rata aia nenorocita a contat foarte mult. Daca alegeam si eu un burger sau paste, probabil ar fi meritat un 8. Va sugerez sa il incercati macar o data, dar sa aveti mare grija ce incercati; incepeti cu ceva mai sigur, nu ca mine.