Arhivă | Ianuarie 2017

La Scoica – review

Hello lovers!

Sunt in Constanta pentru cateva zile si am vrut sa va povestesc despre restaurantul La Scoica, unde am fost ieri.

Este situat pe Bulevardul Mamaia, chiar langa Hotel Megalos. Se ajunge relativ usor aici pentru ca este la strada principala si nu aveti cum sa il ratati. Fiind iarna, am stat in sala de jos, restaurantul avand si o terasa deschisa pe timpul verii.

Am mers aici pentru prima data si sincera sa fiu nu am fost extrem de impresionata. Dar o sa va zic indata de ce.

Servirea a fost extrem de prompta, chiar am fost surprinsa ca erau in jur de 8 chelneri pe sala, si doar 10 mese erau ocupate. Chelnerul nostru a fost destul de dragut si s-a miscat foarte repede. Se vedea ca are experienta.

Restaurantul este mare, intretinut, dar are un aer usor comunist. A fost inaugurat in 1997 si nu cred ca a avut prea multe renovari de atunci. La acest capitol pierde cateva puncte. In mijlocul restaurantului este si o fantana artificiala cu bazine in trepte, cu pesti si broscute testoase. Pe pereti sunt cateva tablouri luminate cu pesti si monitoare setate toate pe canale sportive. Chestia asta mi se parea ca nuca in perete, avand in vedere profilul restaurantului.

Toaleta este mica, foarte mica pentru ce capacitate are acest local. Era cat de cat intretinuta insa, la femei, era plin de apa pe jos si pe blatul de langa chiuveta. Dar altceva nu am de comentat.

Meniul este suficient de divers incat sa isi gaseasca orice persoana ceva pe gustul sau. Specialitatile acestui restaurant sunt insa fructele de mare si pestele. Curios insa, eu nu am comandat asa ceva, poate fiindca frigul de afara ma indemna sa comand ceva mai greu.

Preturile sunt pentru toate buzunarele, deoarece aveti si optiunea de a alege portii mari sau mici. Doar la capitolul vita am vazut ca acestea sareau din peisajul „decent” cu peste 60 de lei.

La capitolul mancare pierde insa cateva puncte bune. Noi am comandat paste carbonara, paste al forno si o ciorbita de pui. Pastele carbonara au fost grase, amare, nesarate si fara urma de bacon in ele. Pe deasupra erau cateva fasii extrem de zgarcite si cam atat. Pastele al forno au fost OK dar nu ne-au dat pe spate. Cat despre ciorbita, la fel, neimpresionati, dar nici prea multe de comentat. Tot feeling-ul dat de aspectul restaurantului si de gustul mancarii, este de vechi, demodat, comunist.

Design-ul, pe langa ceea ce am mentionat deja, se vrea usor marinaresc, dar nu le-a iesit. Din contra, au dat in kitch si nu te indeamna sa te intorci aici.

Muzica era si ea din alt film. Sustinuta de lumina slaba si tablourile cu pesti, ma facea sa cred ca am calatorit in timp 20 de ani.

Sincera sa fiu, nu cred ca o sa revin aici prea curand. poate doar daca sunt in zona, si moarta de foame, dar cu siguranta nu voi mai comanda paste. Poate ceva cu peste. Mai jos va las cateva fotografii sa va convingeti singuri.

 

20170126_1452111

20170126_1452351

la-scoica_3

Filme de vazut

Hello lovers!

Am avut ocazia, daca tot am putin concediu, sa va scriu despre cateva filme interesante.

Primul este La La Land. Eu chiar nu sunt un fan al musical-urilor. De aceea, am si amanat foarte mult vizionarea acestui film. Dar faptul ca a ras tot la Globurile de Aur si ca a primit si la Oscar foarte multe nominalizari, m-a convins sa ii dau o sansa. Ce putea fi atat de rau, mai ales ca din distributie fac parte Emma Stone si Ryan Gosling? Va zic cu toata sinceritatea ca a devenit filmul meu preferat si l-a detronat pe Million Dollar Baby care era pe primul loc de ani buni de zile. Oh well, este prima data in mult timp cand am parte de doua finaluri. si o poveste de dragoste extrem de sincera. Deciziile noastre, depind de foarte multe lucruri, in functie de ce ne aduce viata, dar si de ce vise avem. Asadar, va rog sa treceti si voi peste faptul ca e musical, desi toate cantecele au adus un aport filmului, si sa va faceti o introspectie odata cu vizionarea lui.

la-la-land1

Urmatorul este si el nominalizat la Oscar la categoria Best Picture. Odata ce s-a publicat lista am sarit la laptop si am trecut toate nominalizarile in revista. Hacksaw Ridge avea un trailer emotionant si am fost foarte curioasa cum s-a descurcat Andrew Garfield in rolul unui soldat inrolat la razboi, chiar daca avea convingeri religioase de nestavilit. Speram din tot sufletul sa nu imi aminteasca de rolul lui din Spiderman. Si nu a facut-o. Este un film bun, care te marcheaza, mai ales in aceste vremuri. Este o lectie despre viata si credinta. Au fost intradevar cateva scene fortate, si asta doar pentru ca regizorul Mel Gibson, nu poate aparent sa scape de vibe-ul de Old Hollywood. In rest, are sanse mari sa castige ceva la Oscar, chiar daca nu premiul pentru Best Picture.

hacksaw_ridge_poster

Mergem mai departe si ajungem la Arrival. Filmul si povestea in sine au fost bune. Ce m-a dezamagit totusi a fost prestatia lui Jeremy Renner. Eu ador acest actor, dar saracul a avut doar o mana de replici, iar acestea au fost sugrumate. Daca puteti trece peste acest aspect, Arrival o sa va placa. Este un SF atipic, deoarece focusul a fost in jurul mesajului si nu a efectelor speciale. Se pare ca anul 2016 a fost anul filmelor cu mesaj, care sa ofere o lectie de viata.

arrival-poster

Ne abatem putin de la lista filmelor nominalizate la Oscar, si ne oprim la o comedie franceza, Up for Love, sau Un homme a la hauteur. Sa fiu sincera, imi plac mult french movies, au un farmec aparte, plus ca imi place mult si limba. Povestea este tare draguta, distributia este fantastica si interpretarea fara cusur. Am si ras, pentru ca deh, a fost o comedie, dar pana si aceasta pelicula a avut un mesaj. Este vorba despre un barbat foarte scund care intalneste dificultati in a-si intalni jumatatea, si despre o femeie frumoasa si inalta care vrea sa scape de complicatiile unui divort. M-a prins inca de la inceput, pentru ca avea un dialog extrem de simpatic, care m-a captivat.

un_homme_a_la_hauteur

The Accountant este un film care m-a surprins, asa cum face si Ben Affleck in ultimii ani. Alegerile sale in materie de filme sunt atat de diverse si ma bucura sa vad ca poate sa interpreteze roluri situate la poluri opuse din toate punctele de vedere. Acesta este un film de actiune imbinat cu drama, care m-a dus putin cu gandul la The Grirl with the dragon tattoo. Nu ma intrebati de ce. Poate a fost vorba despre tulburarile si emotiile mintii omenesti… Oh well, eu chiar as vrea sa existe o parte a doua pentru ca The Accountant a avut continut. Si unul bun.

theaccountantcover-0-0

De vazut

Hello lovers!

Am vizionat cateva filme care mi-au placut tare mult si mi-am propus sa fiu ceva mai prompta de aceasta data. Asadar, aici gasiti parerile mele despre ele.

Primul este The Great Wall. Pe Matt Damon mi s-a pus pata inca de cand cu The Martian, unde mi-a demonstrat ca mai are vana in el. Filmul m-a luat prin surprindere, fiindca ma asteptam sa fie de genul biografic/istoric in stil Hollywood. Si nu a fost chiar asa. In jurul Marelui Zid Chinezesc circula multe legende, iar filmul este abordarea uneia dintre ele. M-am amuzat, fiindca am avut parte de replici destul de misto, efecte wow si o poveste pe cinste. Nu m-am plictisit deloc si merita vazut la cinema. Plus, am fost foarte surprinsa sa dau peste Pedro Pascal, actorul care il interpreteaza pe regretatul Oberyn Martell in Game of Thrones, si pe care toti l-am adorat.

mv5bmja3mjazotqxnf5bml5banbnxkftztgwotc5oty1ote-_v1_ux182_cr00182268_al_

Al doilea este Passengers si mi s-a parut minunat. O poveste de dragoste, o lectie de viata si un SF cu efecte decente intr-un singur loc. Jennifer Lawrence este deja iubita cinematografiei, cu multe premii la activ, iar Chris Pratt a intrat din nou in radarul nostru de cand cu succesul pentru Gardienii Galaxiei. Va zic sincer ca am varsat cateva lacrimi, am invatat ca orice am face, toti avem o doza de egoism in noi si ca de multe ori ceea ce cautam nu este neaparat si ceea ce ni se potriveste. Nu vreau sa va zic mai multe pentru ca nu are sens, dar este de vazut, va garantez.

passengers-movie-wallpaper-1280x1280

Nerve este ultimul film de care vreau sa va povestesc acum. Daca va amintit Now you see me, stiti ca era un actor mai mic de statura dar simpatic, Dave Franco, fratele lui James Franco. Oh well, se pare ca primeste tot mai multe roluri principale si se descurca tare bine. Scenariul este foarte bine pus la punct si vine ca un semnal de alarma in ceea ce priveste social media si pericolul din spatele ei. Am stat cu sufletul la gura, am ras si m-am distrat. E mare lucru ca un film sa imi provoace toate aceste reactii la un loc. Pana si Emma Roberts s-a descurcat binisor. Daca aveti peste 40 de ani, nu cred ca o sa va prinda, dar cine stie?

nerve-poster