Arhive

Muura Steakhouse – review

Hello lovers!

A venit momentul sa scriu despre un restaurant relativ nou din Cluj Napoca si este vorba despre Muura Steakhouse.

O sa incep ca de obicei, cu locatia. Acesta se afla in centru, in Piata Muzeului, pe strada Franklin Delano Roosevelt nr. 2. Este usor de ajuns aici si aveti si locuri de parcare in zona, un lucru demn de luat in considerare. Pe timpul verii au si terasa, iar in sezonul rece, dispun de doua sali de marime medie.

Restaurantul are un design, curat, frumos, si este perfect pentru un grup de 8-10 persoane, pentru o intalnire romantica sau o iesire cu baietii. Avand in vedere meniul, dar si decorul, nu pare exact genul de local pentru o girls night. Este insa perfect pentru grupurile mixte, ce doresc sa se relaxeze dupa o zi de servici sau in timpul liber. Avand in vedere ca afara a fost destul de frig si eu am avut masa rezervata in prima sala, unde era si intrarea, de fiecare data cand deschidea cineva usile, intra un val rece. In sala nu cred ca erau mai mult 18 – 19 grade, scaunele erau reci si fetele de la masa mea stateau cu hainele in jurul taliei. Poate a fost chiar si mai frig decat cred eu… Banuiesc ca acest aspect ar putea sa deranjeze multa lume toamna si iarna, asadar va indemn cand faceti rezervare sa specificati ca va doriti o masa in sala cealalta, unde era ceva mai cald.

10624609_585573581605708_8330923669686145045_n

sursa foto: Muura Facebook account

In legatura cu servirea, sunt usor contrariata. Osapatarul nostru a fost rapid si a servit atat bauturile cat si mancarea foarte repede, iar la masa noastra am fost 7 persoane. Ce nu    mi-a placut insa, a fost faptul ca nu era destul de ospitalier, nu ne-a intrebat nimic de sanatate, vorba aceea, nu am vazut nici un zambet si experienta a fost destul de „mecanica”. Pana acum, as fi oferit nota 8/10 pentru ca nu ma deranjeaza atat de mult acest lucru. Dar, pentru ca exista si un „dar”, am fost servita atat prin partea stanga cat si prin partea dreapta, nu stiam cum sa ma mai feresc din calea lui incat sa nu lovesc vreun pahar sau vreo farfurie, mai scad din puncte. De obicei, un ospatar bun cunoaste acest aspect. Ba chiar m-a lovit de doua ori cu fundul peste umar, ceea ce este inadmisibil.

Localul este unul extrem de curat, iar eu tin foarte mult la acest aspect. Vesela, mesele si toaletele au fost impecabile. Pana si geamurile sclipeau de curatenie si afara era o vreme capricioasa. O mica mentiune o reprezinta meniurile, care sunt realizate dintr-un carton poros, crem si care se murdareste usor la atingere.

15065041_1305579946139915_2084021280_o

Meniul nu este unul vast. Localul este specializat pe burgeri si pe fripturi de vita, asadar sa nu va asteptati la cine stie cate preparate si la o bucatarie traditionala. Pentru ca nu este. Pe scurt, au totusi cate putin pentru fiecare: doua feluri de supe, patru feluri de salate, patru feluri de paste, doua feluri de peste, doua preparate din pasare, patru tipuri de deserturi, vreo sapte tipuri de garnituri, multi burgeri si vreo 10 tipuri de fripturi de vita, plus cateva costite. Eu din pacate nu am gasit meniul online, si mi-ar fi placut sa il gasesc deoarece prefer sa imi aleg online, inca de pe drum ce vreau sa mananc, pentru a nu mai pierde timpul la restaurant. Dar asta sunt eu…

Si acum am ajuns la cel mai important aspect, mancarea. Of, oare cu ce sa incep? Eu       mi-am ales piept de rata cu fructe confiate, fulgi de migdale si gem din fructe de padure. Ca garnitura am optat pentru sparanghel alb la gratar si am avut inspiratia sa comand si un sos cu piper. Rata nu a fost savuroasa… nu m-a impresionat cu absolut nimic. Nici ca textura, gust sau macar ca aspect. Sparanghelul a fost OK si sosul a salvat situatia. Acel sos a fost demential. A facut toti banii. Am mai gustat si din cartofii lor wedges care erau reusiti si la un pret rezonabil. Ca desert am ales o placinta englezeasca cu ceva topping/crema si care a fost delicioasa. Totul ar fi fost perfect legat de desert daca nu as fi gasit pe la jumatate trei bucati mari de coaja de nuca. Am avut noroc ca am plecat cu dantura intacta. Nu am mai facut nici  o plangere, deoarece nici nu ma mai interesa in acel punct. Fetele si-au luat paste si au fost foarte multumite de ele. S-a mai servit la masa si somon cu legume, iar feedback-ul a fost unul OK.

15065143_1305588442805732_152004487_o

sursa: foto proprie

11036484_555366894626377_4076405499762416835_n

sursa foto: Muura Facebook account

15102328_1305589886138921_1374063611_o15152318_1305590089472234_1862755128_o

surse:foto proprie (no filter)

Preturile nu sunt pentru oameni sensibili, dar totusi, oricine isi permite o cina aici. S-au gandit la toate tipurile de buzunare si asta este de apreciat. Rata mea a fost 58 de lei, garnitura 17 si sosul parca 5 lei. Rata, la ce gust a avut, nu merita acesti bani. Absolut deloc. Somonul a fost in jur de 40 si ceva de lei, burgerii ii gasiti in jur la 20 si pastele sunt intre 25 si 35 lei. Bauturile au si ele preturi medii avand in vedere ce este pe piata. Se mandresc cu o paleta vasta de vinuri, dar trebuie sa aveti pregatit portofelul.

15086320_1305593199471923_605742490_n

In concluzie o sa ofer nota 7. Rata aia nenorocita a contat foarte mult. Daca alegeam si eu un burger sau paste, probabil ar fi meritat un 8. Va sugerez sa il incercati macar o data, dar sa aveti mare grija ce incercati; incepeti cu ceva mai sigur, nu ca mine.

Anunțuri

Restaurant Bricks Cluj – Review

Hello lovers!

Pentru ca toti savuram mancarea buna si apreciem un restaurant desavarsit, a venit timpul sa va fac cunostinta cu Bricks. Daca ati fost deja acolo, este un motiv in plus de a imi da dreptate, sau de ce nu, sa ma contraziceti.

O sa incep conform traditiei deja create aici pe blog, cu locatia: strada Horea nr. 2. Ei se prezinta ca (M)eating Point; un concept genial, de altfel.

Buuun, haideti sa vedeti de ce mi-a placut:

Meniu – au poate cel mai ingenios meniu din Cluj. Nu o sa primiti meniul clasic, copertat, ci un leaflet stilizat, ce contine toate preparatele a-la-carte: paste, supe, vegan, gustari, grill, gourmet, burgeri, orient si… surpriza, preparate ardelenesti. Este un meniu alcatuit pentru toate gusturile si credeti-ma, delicios. Pentru ca cei de la Bricks au un fler in afaceri, s-au decis sa ne dezvaluie desertul doar dupa ce servim preparatul principal. Chelnerul vine cu o stampila si ne tipareste pe loc, dulciurile din meniu in coltul din dreapta sus.

Meniu Bricks RO 450x320+5

Concept – Pe langa restaurant, puteti sa va bucurati si de un wine & jazz lounge cu o lista impresionanta de vinuri, dar si evenimente alese. Cireasa de pe tort o reprezinta insa, terasa cu iz parizian.

Servicii – Servirea este absolut impecabila. Nu se asteapta dupa chelner, meniu, sau dupa mancare. In plus atitudinea staff-ului este ireprosabila. As vrea sa am parte de astfel de servicii intotdeauna.

Ambianta +Deco – Restaurantul arata foarte bine si este perfect pentru orice fel de iesiri: cu prieteni, colegi sau chiar cu cel drag. De curatenie nici nu se mai pune problema, fiindca este curat ca lacrima. Pe fundal se aude o muzica placuta de Jazz si are un sistem bun de ventilatie.

Preturi – Este un restaurant cu preturi pe masura serviciilor si a preparatelor, dar nu unul scump. Oricine isi permite sa manance aici, chiar si un student.

Eu am incercat salatele lor, moousse-ul de lime, tiramisu, cheesecake si sushi. Sunt foarte curioasa si de restul preparatelor, prin urmare o sa merg din nou. Este un restaurant de nota 10 si un local unde au loc iesiri frumoase ce apoi se transforma in amintiri placute. Bravo Bricks!

1629_bricks-120428-2560 1630_bricks-120430-2568 chlyq_bricks trasa 3 RPP_3293_resize

Skittles Vodka

Hello lovers!

Vorbeam astazi la birou cu un coleg si incercam ce sa ne decidem ce sa pregatim  pentru food day, care va avea loc in data de 10 Decembrie. Bineinteles ca am deraiat de la subiect si am ajuns sa glumim. Cand enumeram fel de fel de preparate, printre care jelly shots 🙂 mi-am amintit de un filmulet pe care l-am vazut in urma cu mult timp.

Nu sunt incantata de ce fac ei aici si sincera sa fiu, nici nu as incerca sa beau asa ceva. Am considerat insa ca inventivitatea oamenilor este geniala cateodata si poti crea lucruri amuzante. Ce parere aveti?

Bine ca am crescut

Hello lovers!

Pentru ca este vineri si am mai mult timp ca de obicei, m-am gandit sa va povestesc despre, atentie, prima ciorba gatita de mine. Ca sa nu gresesc sau sa ziceti ca fabulez, inainte de a scrie acest articol, m-am documentat. Mi-am sunat eu frumos mama, (la 22:18) avea saraca o voce adormita putin, dar mi-a dat toate detaliile de care aveam nevoie. Thank you mom!

Asaaaa… aveam 5 ani si o luna. Era pentru prima oara cand imi petreceam sarbatorile de Paste la Targu Mures. Eram invitata impreuna cu parintii la doamna profesoara Olteanu la o masa festiva. Cand am ajuns acolo, parintii mei s-au asezat la masa in sufragerie, iar eu puslama mica, m-am dus pe capul gazdei la bucatarie sa vad ce face. Eram entuziasmata ca doamna profesoara gatea o ciorba de miel. O ascultam cu sfintenie cand imi spunea ce sa pun in oala, iar cum era la ultimul clocot, mi-a sugerat ca ar prinde bine niste verdeata. Zis si facut. In mintea mea de copil, la categoria „verdeata” pentru mancare intra tot ce era verde. Pe masa era o vaza cu flori stranse din fata blocului si nu mi-a trebuit mult pana cand am ales papadiile, le-am aranjat frumos pe tocator, le-am taiat coditele marunt si le-am bagat in ciorba. Toate acestea sub supravegerea doamnei Olteanu. Parintii mei nu stiau nimic.

Cand s-a servit ciorba si deja lumea manca, mi-am intrebat parintii daca le place si le-am zis ca am pus si papadii. Reteta speciala. Pentru ca ei nu vroiau sa ma dezamageasca si pentru ca nici nu ar fi vrut sa supere gazda au continuat sa manance. Tata alegea insa, pe furis, cozile de papadie . 🙂

Sa nu ma intrebati ce am mai pus in acea ciorba sau cum se face ea pe bune, ca nici acum nu stiu, dar daca nu vreti sa fiti luati prin surprindere de condimente ciudate sau retete prea „originale” va sugerez sa mancati doar din surse sigure.

O recomandare din toata inima este restaurantul Paradis pe care il gasiti aici www.restaurantparadis.ro

sau aici http://www.facebook.com/restaurantparadis

Va pup si noapte buna!

O viata picanta

Hello lovers!

Mi s-a intamplat de nenumarate ori, ca atunci cand urmaream o emisiune de gatit, sa ma lovesc de imposibilitatea de a imi procura de la supermarket  un condiment absolut necesar retetei.

Nefiind genul de om care sa renunte usor,am gasit un magazin de mirodenii online cu adevarat senzational. Am ramas placut surprinsa de varietatea de condimente disponibile.

Era destul de incomod sa caut in oras, fara nici un rezultat, la diverse magazine, condimente precum Asafoetida sau Sumac. Acum sunt fericita nevoie mare si abia astept sa am putin timp liber pentru gatit.

Le gasiti aici:

http://magazinuldemirodenii.ro/product-category/mirodenii-pure/

Cele mai ciudate fructe

Hello lovers!

 

Astazi e Duminica si din pacate, vremea nu tine cu noi. Cel putin nu la Cluj. Ploua si este destul de rece. De aceea am decis ca astazi sa ne indulcim putin cu un topic despre cele mai ciudate fructe. Poate de unele ati auzit sau poate chiar le-ati gustat.

 

Primul fruct,  DUKU, nu arata foarte apetisant insa are cateva caracteristici deosebite si de aceea am vrut sa incep cu el. In primul rand, nu poate fi exportat deoarece nu isi mentine prospetimea mai mult de o zi dupa ce a fost cules. Este un fruct tropical dulce din Malaezia, are semintele amare, iar scoarta sa se foloseste la tratarea malariei si a intepaturilor de scorpion.

 

 

 

 

PITAHAYA se gaseste in Mexic si in America de Sud. Se mai numeste „Fructul dragonului” si se foloseste pana si in salate.

 

 

 

SALAK este supranumit „Fructul sarpe” deoarece are un invelis solzos.  Acesta creste in palmieri, are un gust dulce si usor acid si este de marimea smochinelor.

 

 

 

ROMANESCU este un fruct cu un aspect apropiat de conopida si de broccoli si aparent se foloseste  la gatit. Nu am gasit detalii legate de gust, de aceea va rog sa imi spuneti, in cazul in care ati incercat vreodata, daca merita osteneala.

 

 

 

YUZU creste in Japonia, China, Tibet si in Coreea. Este o planta citrica ce seamana cu lamaia, are un gust dulce acrisor. In bucataria locala se foloseste des la supe. Mie mi-a starnit curiozitatea.

 

 

BABACO poate fi gasit in Ecuador. Este asemanator cu nuca de cocos. Acest fruct se foloseste pana si in industria cosmetica.

 

 

FRUCTUL PASIUNII creste in America de Sud, iar in coaja lui se afla o substanta otravitoare.

 

DURIAN este poate cel mai controversat fruct. Acesta emite un miros puternic de carne putreda dar, se spune ca gustul este extraodinar de bun. Ajunge pana la 3 kilograme si are o coaja cu tepi. Aspectul si mirosul te indeamna sa te feresti de el si totusi este considerat o delicatesa.

 

 

MEDLAR este un fruct scortos, creste in Europa, iar pentru a fi mancat trebuie inainte sa putrezeasca. Inainte era consumat doar de membrii inaltei societati.

 

 

KIWANO creste in Kalahari,  Africa. Gustul este o combinatia intre castraveti banane si lamai.

 

 

GRANADILLA este originar din Muntii Anzi si are gustul gumei de mestecat. Partea comestibila este pulpa transparenta si gelatinoasa din jurul semintelor negre.

 

CASSABANANA creste doar in America de Sud. Arborele ajunge pana la 15 metri inaltime. Cand este verde se foloseste pe post de leguma la salate sau diferite preparate. Cand este rosu-portocaliu are un gust izbitor de banana. Poate de aici si numele.

 

 

ATEMOYA este un fruct foarte moale. Are un gust combinat de ananas si de vanilie, iar semintele sunt otravitoare.

 

 

MARULA seamana cu niste prune de jeleu. Creste intr-un copac din Africa de Sud si  are un gust acrisor. Ce este interesant la acest fruct e faptul ca are o concentratie de vitamina C de 8 ori mai mare decat portocala. Tot din acest fruct se produc si bauturi alcoolice.

 

AKEBIA QUINATA are niste pastai mari, cu un continut vascos comestibil. Florile sale miros a ciocolata, iar in Noua Zeelanda este interzis consumul acestui fruct.

 

 

Gustul seamana cu o mixtura de banane, ananas si capsuni. Tocmai acesta este motivul pentru care CHERIMOYA ar fi primul fruct pe care l-as incerca din aceasta lista. Arbustul este originar din Muntii Anzi, iar din semintele sale otravitoare se fabrica insecticid. Tot l-as incerca 🙂

 

 

Merele CASHEW cresc in Brazilia.  Unii oameni il numesc „Fructul fals” deoarece partea comestibila este cea de la baza, si anume nuca. Aceasta contine o toxina care se elimina prin prajire.

 

 

PANADANUS seamana la gust cu ananasul,  iar din acest fruct se face vopsea.

 

 

DEGETEE LUI BUDHA face parte din familia citricelor. Creste in India si se foloseste, printre altele, de catre localnici, pentru parfumarea locuintelor sau a hainelor.

 

 

MANGOSTEEN este supranumit „Regele fructelor” datorita proprietatilor sale. Este un puternic antioxidant si intareste imunitatea.

 

 

 

YANGMEI este cultivat in China si are un gust foarte dulce. Fructul ajunge doar pana la 3 cm diametru.

 

 

 

RAMBUTAN creste in Asia de Sud sau in Indonesia. Are un miez carnos, iar la gust este asemanator cu stugurii.

 

 

 

Aceasta a fost lista mea cu fructe ciudate. Poate ca alti oameni considera deosebite unele fructe care cresc la noi in tara si nu numai. Care ar fi fructele noastre ciudate?