A cui este decizia?

Hello lovers!

Din pacate, nu suntem stapani pe aproape nimic. Desi credem ca deciziile pe care le luam ne apartin in totalitate, media dar si oamenii din jurul nostru ni le influenteaza fara ca noi sa ne dam seama de cele mai multe ori. Dar asta nu trebuie sa fie vazut neaparat ca un lucru negativ. Decizii minore ca ce sa mancam, unde sa mergem in timpul liber si ce marca de sampon sa cumparam nu ne pot dauna (atat de tare). Acestea sunt alegeri pe care le facem vis a vis de amanunte mici si rutina vietii noastre. Nu este nimic iremediabil sau de lunga durata.

Deciziile legate de cariera profesioanala ne afecteaza pe termen lung. Unde sa lucram, in ce domeniu, unde se plateste mai bine, colegii de serviciu, parerea parintilor, planurile noastre pe termen lung, toate acestea sunt criterii pe care le luam in considerare in mod constient. Stim mai putine lucruri despre ce are loc la nivel macro, la nivel de conducere a unei companii sau sau la conducerea statutului si a economiei. Credem ca luam deciziile corecte insa cat putem sa fim de siguri? Aplicam pentru diferite job-uri, participam la interviuri de recrutari dar cati am fost in postura de a recruta la randul nostru? Deciziile par diferite atunci cand alegi ceva in cunostinta de cauza, si totusi lucurui mici precum postura unei persoane, tonalitatea vocii sau imbracamintea au si ele factorul lor de influentare. Prin urmare, realizam ca nimeni nu detine controlul.

Parintii iau cele mai grele decizii. La ce scoala sa isi duca odrasla, principii de viata pe care trebuie sa le explice, cand sa aiba incredere in copii ca pot sa se descurce singuri in lume, asigurari de sanatate si asa mai departe. Cand trebuie sa iei o decizie pentru altcineva este mai complicat deoarece vine cu foarte mare responsabilitate si te documentezi mai bine. Iti iei masuri de precautie pentru a crea o „plasa de siguranta”.

Dar ce ne facem cu deciziile in materie de suflet? Cat sa am incredere in partenerul meu? Cat din ce imi spune este real si cat este doar pentru ca e ceea ce vreau sa aud? Sa consider ca este fidel sau de incredere chiar daca exista nenumarate semne ce demonstreaza contrariul? Sa stau, sa plec? Ei bine aici intervine la femei intuitia iar la barbati poate doar posesivitatea sau gelozia. Mai rare sunt intalnite cazurile in care barbatul intuieste ceva… desi nu este exclus. Intr-o relatie, nu se poate pleca de la premisa „o sa cred cand o sa am dovezi” deoarece iubirea nu este usor de cuantificat. Fiecare iubeste in felul sau  si are un anumit tip de comportament. Dar cand decidem sa cerem o explicatie fiindca in sufletul nostru are loc o batalie? Cand decidem sa mergem mai departe fiindca nu suntem fericiti sau linistiti? Daca intr-o relatie nu exista incredere totala, apar acesti „parca” si cu „daca” ce au rolul de a macina si cel mai linistit suflet.

In cazul prieteniilor intervin cei mai multi factori relativi. De cate ori s-a intamplat sa zici „Sunt foarte suparat.Gata! Nu mai vorbesc cu X. Asta a fost ultima picatura” si sa iti dai seama dupa 2 zile ca incidentul care te-a condus la acea decizie nu ti se mai pare atat de grav si continui acea prietenie indiferent de ce se va intampla pe parcurs.

Indiferent de ce decizie luam, trebuie sa ne-o asumam si sa ne gandim la partea noastra de „vina”. Ca este vorba despre alimentatie (credem ca mancam fructe si legume care sunt sanatoase dar de fapt sunt pline de nitrati) sau de alte aspecte ale vietii, ni le asumam si mergem mai departe. Pentru cei care luati deciziile foarte usor si hotarat va felicit si va incurajez. Pentru cei care inca sunteti chinuiti de ganduri, va doresc doar somn usor pentru ca stiu cat e de greu.

❤

Presentiment

Hello lovers!

Cateodata, fara un motiv precis, simt ca ceva rau se petrece sau urmeaza sa aiba loc. Unii ii spun premonitie sau presentiment. Eu o descriu ca o stare generala proasta. Inima imi este cat un purice si nu ma mai pot concentra la nimic altceva. Unul dintre motivele pentru care imi afecteaza intreaga stare de spirit este pentru ca nu pot sa imi dau seama exact de ce simt asta.

Sunt convinsa ca nu sunt singura persoana care are astfel de stari. Cateodata este legat de locul de munca, de familie, prieteni sau viata personala. Doamne fereste cand este legat de starea de sanatate. Din punctul meu de vedere, consider ca avem puterea si discernamantul necesare incat sa deosebim o reala problema, de oboseala sau chiar paranoia. Exista totusi o linie fina intre acestea.

Nu e grav chiar si asa, daca atunci cand nu gasesc o rezolvare sa pun deoparte toate grijile si sa merg mai departe. Sa citesc o carte buna, sa petrec timp cu oamenii dragi sau pur si simplu sa zambesc si sa privesc in fata cu optimism. Sunt si lucruri bune care ne asteapta. 🙂

Cine e interesat de parapanta la pensie?

Hello lovers!

Cu timpul ne maturizam, sau cel putin asa ar trebui, ne schimbam si incepem sa facem alegeri abia dupa ce luam in calcul toate scenariile posibile. Ajungem sa ne restrangem pana si cercul de prieteni. Ne apropiem de oameni care au aceleasi idealuri si principii, poate chiar si acelasi comportament cu al nostru. Nu mai acceptam pe oricine langa noi. Daca privesc in retrospectiva, raman uimita cateodata de ce anturaj aveam la o anumita varsta (compenseaza insa cu amintirile nemaipomenite).

Nu imbratisam singuratatea, insa preferam sa ne petrecem altfel timpul liber. Acum daca am cateva ore libere, prefer sa le petrec cu iubitul la un film bun sau cu prietenele de corazon, sa discutam despre ce mai este nou, cum ne merge fiecaruia  cariera (sau cum stagneaza, de cele mai multe ori ne plangem) sau ce planuri avem pentru viitor. Ne ajutam si ne sprijinim  indiferent cat de rece si nervoasa este furtuna ce ne loveste.

Raman prieteni de suflet, cum ziceam si inainte, cei in care avem incredere si pe care ne putem baza. Ca un suflu de aer proaspat, raman cei mai nebunatici si amuzanti.

Sunt o mana de oameni pe care ii vreau alaturi de mine pentru toata viata, sa aiba grija de copiii mei daca va fi nevoie, sau alaturi de care voi vrea sa petrec un concediu, sa ii am alaturi si la pensie cand vom coase goblenuri. De fapt aici gresesc, pentru ca atunci cand eram in gimnaziu coseam goblenuri si eram pasionata de filatelie, asta inseamna ca la pensie o sa vreau sa ma apuc de parapanta. Numai sa ma tina soldurile.

Va iubesc dragii mei, si nu vreau sa devin foarte selectiva, deoarece multe persoane din jurul meu sunt minunate si stralucesc in adevaratul sens al cuvantului.

🙂