Arhive etichetă | speranta

Putin mai personal…

Hello lovers!

Eu mint. Cand ma intreaba cineva „Ce mai faci?” eu zic „Bine.” . Cum pot exprima ce simt cu adevarat sau cum sa explic in cateva cuvinte care este starea mea de spirit? Si mai ales unui om care nu are timp sa ma asculte, sau unei persoane pe care stiu ca nici macar nu o intereseaza. Poate sunt putin circumspecta atunci cand vine vorba de sufletelul meu. Nu il dezvalui oricui… si atunci arunc un „Bine…” . Daca ma cunosti si vezi ca nici macar nu zambesc cand zic acel cuvant general, il pui la indoiala. Si insisti cu intrebari in speranta ca vei obtine un raspuns real. Cand faci asta, te iubesc! Esti un om caruia ii pasa de mine, iar eu ii iubesc pe toti oamenii de pe lumea asta. Nu mint acum. De multe ori, am ascuns adevaraul si fata de parintii mei. Mai ales cand eram copil! Dar toti copiii mint. Mama are un fler fantastic cand vine vorba de mine. Poate sa isi dea seama si de la cativa kilometri buni, daca nu sunt sincera cu ea. Abia astept sa fiu si eu mama sa vad cum functioneaza de fapt aceasta putere magica. Cica la tati nu se aplica 🙂

Eu sufar. Daca am nevoie de prezenta cuiva drag si sunt respinsa, atunci sufar. O alta situatie care ma da peste cap din acest punct de vedere este atunci cand ma cert cu cineva. Nu suport sa ma cert.  Daca sunt dezamagita, daca dezamagesc sau daca imi sunt inselate asteptarile ma cuprinde un amalgam de sentimente negative ce de multe ori ma pun la pamant.

Eu tremur cand imi este frica sau cand sunt nervoasa.  Mai ales cand sunt nervoasa. De aceea prefer sa fiu singura in astfel de momente.

Eu tac. Din pacate nu tac atunci cand nu stiu ce sa zic, atunci vin cu intrebari sau cer mai multe detalii. In schimb sunt foarte tacuta atunci cand sunt bolnava.

Eu iert. Oricat de tare m-ai supara, daca vad ca regreti si mai ales daca imi lasi putin timp sa imi treaca, o sa revin la sentimente mai bune. Nu pot sa stau mult timp suparata. Sunt o fire prea vesela si prea nebunatica incat sa imi las viata umbrita de regrete cauzate de ce mi-ai facut.

Eu iubesc! Oamenii, cum am spus si mai sus. Dar iubesc si animalele, muzica, natura, filmele. Corect, le iubesc. Nu imi place sa ascult muzica sau sa ma uit la un film, ci le ador in adevaratul sens al cuvantului. Viata mea nu ar mai fi la fel fara cele enumerate anterior, deoarece asta ar insemna sa traiesc intr-o lume pustie.

Eu uit ce cumparaturi trebuie sa fac. Uit date importante cum ar fi zile de nastere si aniversari. Uit sa am grija de mine si sa ma rasfat, uit lucruri marunte, uit ce am mancat si ieri.

Eu visez. In unele dimineti ma trezesc foarte obosita si as putea chiar sa jur ca am si febra musculara, pentru ca toata noaptea am alergat, m-am ferit de gloante sau am incercat sa salvez lumea de vreo catastrofa. Visez si cu ochii deschisi, de parca acesta ar fi fost vreun impediment…. pffff, visez la o cariera, la o casuta, o familie, sa am trei baieti si o fetita blonduta si cu ochii verzi.

Eu o admir pe mama. Apoi ar mai fi cateva persoane publice pentru care as fi facut mari sacrificii sa le cunosc. Deh, nu m-am nascut la timpul potrivit sau in locul potrivit. Pe Marie Curie o admir pentru curajul ei si pentru determinare, pe Christian Siriano pentru imaginatie si stil, pe Morgan Freeman pentru talent. Rodica Ojog Brasoveanu mi-a cucerit sufletul prin munca ei si stilul incantator de a ii descrie pe barbati. Pe Doyle Brunson il admir nespus pentru ca a transformat poker-ul intr-o stiinta. Marion Jones, Jesse Wellens si James Cameron au si ei un loc aparte in sufletul meu. Stiu eu de ce.

Asa sunt eu…. Atat deocamdata. Nu vreau sa dau tot din casa! Visati si voi la vara pe aceasta melodie si sper sa va amintiti de soare, caldura, plaja, prieteni si distractie!