Arhive

La Scoica – review

Hello lovers!

Sunt in Constanta pentru cateva zile si am vrut sa va povestesc despre restaurantul La Scoica, unde am fost ieri.

Este situat pe Bulevardul Mamaia, chiar langa Hotel Megalos. Se ajunge relativ usor aici pentru ca este la strada principala si nu aveti cum sa il ratati. Fiind iarna, am stat in sala de jos, restaurantul avand si o terasa deschisa pe timpul verii.

Am mers aici pentru prima data si sincera sa fiu nu am fost extrem de impresionata. Dar o sa va zic indata de ce.

Servirea a fost extrem de prompta, chiar am fost surprinsa ca erau in jur de 8 chelneri pe sala, si doar 10 mese erau ocupate. Chelnerul nostru a fost destul de dragut si s-a miscat foarte repede. Se vedea ca are experienta.

Restaurantul este mare, intretinut, dar are un aer usor comunist. A fost inaugurat in 1997 si nu cred ca a avut prea multe renovari de atunci. La acest capitol pierde cateva puncte. In mijlocul restaurantului este si o fantana artificiala cu bazine in trepte, cu pesti si broscute testoase. Pe pereti sunt cateva tablouri luminate cu pesti si monitoare setate toate pe canale sportive. Chestia asta mi se parea ca nuca in perete, avand in vedere profilul restaurantului.

Toaleta este mica, foarte mica pentru ce capacitate are acest local. Era cat de cat intretinuta insa, la femei, era plin de apa pe jos si pe blatul de langa chiuveta. Dar altceva nu am de comentat.

Meniul este suficient de divers incat sa isi gaseasca orice persoana ceva pe gustul sau. Specialitatile acestui restaurant sunt insa fructele de mare si pestele. Curios insa, eu nu am comandat asa ceva, poate fiindca frigul de afara ma indemna sa comand ceva mai greu.

Preturile sunt pentru toate buzunarele, deoarece aveti si optiunea de a alege portii mari sau mici. Doar la capitolul vita am vazut ca acestea sareau din peisajul „decent” cu peste 60 de lei.

La capitolul mancare pierde insa cateva puncte bune. Noi am comandat paste carbonara, paste al forno si o ciorbita de pui. Pastele carbonara au fost grase, amare, nesarate si fara urma de bacon in ele. Pe deasupra erau cateva fasii extrem de zgarcite si cam atat. Pastele al forno au fost OK dar nu ne-au dat pe spate. Cat despre ciorbita, la fel, neimpresionati, dar nici prea multe de comentat. Tot feeling-ul dat de aspectul restaurantului si de gustul mancarii, este de vechi, demodat, comunist.

Design-ul, pe langa ceea ce am mentionat deja, se vrea usor marinaresc, dar nu le-a iesit. Din contra, au dat in kitch si nu te indeamna sa te intorci aici.

Muzica era si ea din alt film. Sustinuta de lumina slaba si tablourile cu pesti, ma facea sa cred ca am calatorit in timp 20 de ani.

Sincera sa fiu, nu cred ca o sa revin aici prea curand. poate doar daca sunt in zona, si moarta de foame, dar cu siguranta nu voi mai comanda paste. Poate ceva cu peste. Mai jos va las cateva fotografii sa va convingeti singuri.

 

20170126_1452111

20170126_1452351

la-scoica_3

Anunțuri

Restaurant Valuas Venlo – review

Hello lovers!

Omg omg omg, nu am mai postat nimic pe acest blog din Iulie. Yes, I know. Chiar incerc sa le gestionez pe amandoua, plus job, cat pot eu mai bine.

Sa vedem asadar ce parere am avut despre acest restaurant din Venlo, Olanda.

Am avut ocazia sa mananc la ei de mai multe ori, asadar imi permit sa zic ca voi avea o parere pertinenta.

Hai sa incepem cu locatia. Este aproape de centrul orasului, cam la 20 de minute de mers pe jos, la marginea unui rau si are o vedere superba de pe terasa.

Cat despre design, pot zice ca este unul clasic. Seara, are parte de o lumina ambientala, placuta, chiar si dupa o zi incarcata de lucru sau vizitat orasul. Semineul este superb si da o nota romantica intregului restaurant. Dispune de doua sali cu intrari separate, si pot acomoda chiar si mese pentru grupuri mari, fara a-ti da vreo clipa senzatia de inghesuiala sau agitatie. Este foarte frumos decorat, simplu, cu mult bun gust. In centrul salilor de mese, au montate cateva blaturi pe care sunt sticle de vin si branzeturi scumpe aranjate in asa fel incat iti vine sa faci o oprire si sa le admiri si gusti de fiecare data cand treci pe langa ele.

Servirea este impecabila si extrem de rapida. Timpul parca zboara in acest loc de vis. Chelnerii sunt prietenosi, rapizi si vorbesc fluent limba engleza. Mi-au explicat cu rabdare meniul si chiar au sugerat ce sa servesc. Iti dai seama pana si din pozitia corpului lor ca acei oameni au facut un training de specialitate si ti-e mai mare dragul sa lasi un bacsis generos. Sa nu mai zic ca poarta manusi.

Mancarea a fost de nota 10. De cand te asezi la masa au grija sa aduca un aperitiv, paine proaspata si unt sau alte creme. Prin aperitiv nu ma refer la chestii grele, prajite, mozolite (ca la nunti la noi) ci la mousse-uri din legume, light, servite intr-un mod atractiv. Plating-ul este exceptional, simplu, curat, fara prea multe briz-brizuri. Poate pentru gustul meu, pe partea de dulciuri, acestea sunt putin prea dulci. Dar asta tind sa cred ca e vina mea, nu prea ma omor eu dupa dulciuri.

Preturile sunt maricele, dar pe masura serviciilor si a preparatelor. Chiar nu pot sa ma leg de acest aspect.

Toaleta este foarte curata, fara o pata si dispune de accesorii pentru freshen up si nu numai.

O sa va las mai jos cateva fotografii cu ultimele preparate incercate la ei si meniul ales de noi. In final vreau sa adaug faptul ca este primul restaurant care din partea mea primeste nota 10 din 10, din toata inima.

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

Cazino

Hello lovers!

Am avut ocazia ca la 25 de ani sa vad si eu pentru prima data, faimosul cazino din Constanta.

Auzisem bineinteles de starea deplorabila in care se afla, prin urmare nu am fost uimita ci doar usor dezamagita. Nu este nici prima si nici ultima cladire cu valoare din Romania care a fost lasata uitarii. Era o duminica insorita si fara pic de vant. Am intalnit un cuplu simpatic si in varsta. I-am intrebat cum pot sa ajung pe jos pana la cazino. Doamna, cocheta si saritoare mi-a explicat cu lux de amanunte traseul. M-a avertizat totodata ca s-ar putea sa nu fie exact cum ma astept, insa nu m-am lasat descurajata. Am lasat cuplul in urma si am pornit in mica mea „expeditie”. Ii vedeam in urma mea, mergand agale. Se tineau de mana, probabil dupa multi ani de casnicie si se opreau pe alocuri sa priveasca marea.

Am ajuns usor la cazino, si l-am gasit scaldat in soare. Chiar si in Februarie, era forfota in jurul lui. Copiii alergau pe langa parinti, se auzeau usor valurile marii adormite si muzica de acordeon. Puteam sa ii simt puterea si „parfumul” de odinioara chiar  si sub aspectul obosit si prafuit. Imi imaginam un scenariu intreg de pe vremea cand inca era un loc luxos si voios. Puteam sa vad rochiile femeilor de atunci, barbatii la costum, si sa simt mirosul de tabac din jurul meselor.

Sper din tot sufletul ca peste putin timp, sa revin cu drag aici si sa il vad cum renaste precum pasarea Phoenix din cenusa.

Cazinoul_din_Constanta_la_rasarit_HDR

Ce ma enerveaza cand calatoresc? Multe…

Hello lovers!

Cand calatorim trebuie sa ii induram pe ceilalti. Trebuie sa le suportam comportamentul sau preferintele muzicale si cel mai nasol, suntem obligati sa ne invadeze spatiul personal.

Sunt o persoana foarte permisiva si vesela. Cu greu ma enervez din maruntisuri, dar atunci cand calatoresc parca sunt o tinta sigura pentru cei mai nepoliticosi.

Cand calatoresc singura, cu autocarul, ma rog ca persoana ce va sta langa mine sa fie pedanta si cu bun simt. Sa nu adoarma pe umarul meu, sa nu imi „flageleze” simturile cu cine stie ce mirosuri si sa nu ma oboseasca tot drumul cu sfaturi despre retete minune de muraturi sau zacusca.  Cel mai chinuitor mi se pare sa petrec 3 sau mai multe ore, intr-un spatiu inchis, sa nu pot nici macar sa dorm si sa fiu constant deranjata.  Ii inteleg pe cei care au copii de un an sau doi care nu prea pot sa ii stapaneasca pe cei mici, insa cand ai deja un copil de cinci ani la care ii poti spune sa nu mai loveasca cu picioarele in scaunul din fata sau sa nu mai strige de parca e pe moarte; ei ca parinti aleg sa inchida ochii la aceste manifestatii… Scuza-ma dar nu ai scuza!

Cand calatoresc cu avionul si trebuie sa astept dupa o pitipoanca ce este toata acoperita de gablonturi ieftine din metal, ca un pom de Craciun din ’92 pana cand se dezechipeaza, doar ca sa trec de detectorul de metale, simt cum imi creste tensiunea. Apoi aceeasi pitipoanca este cocotata pe tocuri cui de 11 cm si o vad cum este pierduta in spatiu prin aeroport. Are bagajul de mana ticsit cu produse ce nu le poate duce in avion si plange suparata ca trebuie sa renunte la kg intregi de produse mai mult sau mai putin folositoare acelei calatorii.

Si mai sunt apoi calatorii de fite. Pun pariu ca ati dat de ei macar o data. Sunt din acea specie care vorbeste constant la telefon (de parca lumea s-ar prabusi fara ajutorul lor), care se plang constant de serviciile insotitorilor de bord, de mancare sau de puii mei mai stiu ce…

Imi place sa calatoresc dar jur, cateodata as prefera sa fiu singura.  😛

 

travel

Vacanta Baby

Hello lovers!

Parca suntem din ce in ce mai ocupati, mai stresati, iar unii dintre noi mai melancolici. Din fericire este vara si cald (in sfarsit) si ne pregatim de concedii si de vacante!

In functie de buget si de timpul disponibil, planurile sunt diferite de la individ la individ. Unii isi permit doar un weekend prelungit la mare, altii aleg sa mearga o saptamana la munte cu cortul. Exista si cei mai fericiti care vor pleca 2 saptamani intr-o tara straina, la mare, o locatie cu apa superba si nisip impecabil. Ce sa o mai lungim? A venit momentul sa ne destindem si sa uitam de probleme!

Va doresc o vara linistita dar memorabila!

images

Central Park vs Parcul Central

Hello lovers!

Central Park din New York este cunoscut de oameni din intreaga lume, reprezinta una din etichetele americanilor si o sursa de inspiratie pentru localnici. Este prezent in mii de filme si in seriale si visez ca intr-o buna zi sa ma plimb si eu pe o alee in acest superb parc. Pana atunci, ma delectez cu Parcul Central din Cluj. Avem si noi mandria noastra. 🙂

New York

 

 

Cluj

 

Criza economica a ajuns peste tot

Hello lovers!

In trecut, companiile aeriene aveau o modalitate diferita de promovare a serviciile. Reclamele abundau in imagini opulente cu femei frumoase ce calatoreau spre destinatii exotice, cu genti de voiaj de designer si cutii cu palarii, iar pe parcursul zborului sorbeau lejer din paharul cu sampanie. Acum insa, sunt preocupati sa convinga publicul ca au zborurile cele mai ieftine si se ingramadesc cu oferte low cost.

Asta nu este tot, pentru ca acea epoca a apus de mult. Nu mai poti spera la un pahar de bautura gratuit sau la o gustare in cadrul clasei economice, dar trebuie sa te multumesti cu un „Buna ziua!” si cu un suras. Putine companii mai ofera ceva calatorilor la un zbor de 2 sau 3 ore. Dezamagiti ca serviciile s-au schimbat si ca lumea saraceste cu fiecare oftat, ne asteptam ca macar revista ce o gaseam mereu ingramadita in buzunarul scaunului din fata, in care marci ca American Express si Bvlgari se inghesuiau sa ii umple paginile lucioase, sa mai existe. S-au dus si acestea. Trebuie sa fim fericiti ca mai gasim plansele cu instructiuni in caz de prabusire. Cand nu o sa mai fie nici ele, eu zic ca e destul de clar ca am atins „fundul” crizei economice si ar trebui sa fim fericiti ca aceste companii nu au dat faliment.